Ortodoxia - Paul Evdokimov

154 ORTODOXIA
Nu se va pune niciodată accentul pe împăcare, iertarea păcatelor,
satisfacerea dreptătii dumnezeieşti, ci pe restaurarea chipului,
renasterea noii făpturi în Hristos. "Prin El, ni s-a dat din nou demnitatea
fiintei noastre" (Sfântul Grigorie de Nazianz). Hristos a reluat ceea
ce căderea întrerupsese - comuniunea îndumnezeitoare - şi a aruncat
cea mai puternică lumină asupra adevăratei naturi omeneşti: "Iisus
reprezintă ca tip (arhetip) ceea ce suntem noi"63. "Ne întoarcem, zice
Nicolae Cabasila, la ceea ce a fost punctul nostru de plecare" -
"aruncam veşmintele de piele, ca să îmbrăcăm mantia împărătească"
(ritul dezbrăcării din slujba Tainei botezului), "renunţăm la o existentă
ca să ne îmbrăcăm cu alta"64.
Firea omenească, slabă în puterile sale naturale, după ce a fost
înăltată de mâna puternică a lui Hristos şi-a redobândit ceea ce pierduse
şi se îndreaptă spre status naturae integrae: "Omul este o făptură,
dar a primit porunca să devină dumnezeu"65. Sfântul Maxim ne arată
acest Răsărit spre care se îndreaptă totul: "Cel ce cunoaşte taina Crucii
şi a Mormântului. .. Cel ce pătrunde şi mai departe şi este intrat în taina
Învierii află scopul pentru care Dumnezeu a creat toate lucrurile la
inceput"66. lla.8G:Jv E>eoc;, "Dumnezeu cel ce suferă" (Sfântul Grigorie
de Nazianz), Mielul adus jertfă măsoară pentru noi toată adâncimea
ametitoare a căderii, cum zice Sfântul Ioan Hrisostom: "ne trebuiau
viata şi moartea unui Dumnezeu ca să trăim"67. Taina iubirii dumnezeieşti
-pe care n-o putem cinsti decât în tăcere, nimiceşte, aşa cum
spune Nicolae Cabasila68 întreitul obstacol pe care 1-a pus vointa pervertită
intre Dumnezeu şi om: moartea, păcatul şi natura autonomă.
Aparitia cea plină de strălucire a Mântuitorului "nu este opera naturii, ci
un mod de condescendenţă iconomică" (după Sfântul Ioan
Damaschin)6 9 , o prea uimitoare dumnezeiască iubire de oameni (după
Dionisie)70; instrumentul ei, crucea. "semnul negrăit al Treimii" (slujba
Sfintei Cruci), ne conduce la mormântul pecetluit, unde se împlineşte
taina mântuirii. Aşezat de-a dreapta Tatălui, Hristos păstrează
neamestecată şi nedespărtită firea noastră omenească introdusă în
mărirea dumnezeiască. În Taina euharistică, "înrudirea noastră de
sânge" cu Hristos afirmă comuniunea perfectă a neamului nou al
adamitilor "hristificati". Maxima patristică "ce n-a fost asumat nu a fost
63. Orat. 1, 7, XXXVI, 2.
64. La Vie en Jesus·Christ, pg. 52, 56 ..
65. Cuvântul Sfântului Vasile istorisit de Sfântul Grigorie de Nazianz (P.G. 36. 560 A).
66. P.G. 90, 1108 AB.
67. Ca si Sfântul Grigorie de Nazianz. Or. 45, cf. 28; P.G. 36, 653.
68. La vie en Jesus·Christ, pg 90
69. P G. 94, 1464 A.
70. P.G. 3, 640 C.