Ortodoxia - Paul Evdokimov

RUGĂCIUNEA BISERICU 265
părea junghiat... am văzut şi am auzit glasul unei multimi de îngeri. Ei
strigau cu glas mare: "Se cuvine să-L slăvim şi să-L lăudăm pe Miel". Şi
toate făpturile le-am auzit zicând: "Fie slava Mielului în veacul veacului".
Iar cele patru Fiinţe au zis "Amin", iar Bătrânii s-au plecat şi s-au închinat"
(Apoc. 7, 9-12).
Cele trei planuri: cosmic, omenesc şi îngeresc se unesc în euharistia
unică: "Chematu-ne-ai pe noi din nefiinţă la fiinţă şi ai lucrat fără
incetare, înainte de a ne înălţa la cer şi de a ne deschide Împărăţia
veacului ce va să vie"102. Începutul se întâlneşte cu sfârşitul, Facerii îi
răspunde Apocalipsa. În adevăr, lumea a fost creată pentru cina
mesianică: "Îngerul mi-a arătat râul cu apa vietii ... şi de o parte şi de
alta a râului creşte pomul vieţii" (Apocalipsa 22, 1-2). În această viziune
a Împărăţiei ce va să vină, Părinţii văd chipul euharistiei veşnice; dar,
chiar aici pe pământ, "cel care mănâncă trupul Meu şi bea sângele
Meu are viaţă veşnică" (Ioan 6, 54). Euharistia din această lume este cu
totul altceva decât lumea: ··să vie harul şi să se sfârşească lumea··
glăsuieşte rugăciunea euharistică din Învăţătura celor doisprezece
Apostoli. În fata vestirii eshatologice se ridică timpul întreg: adică întruparea,
ispăşirea, învierea şi Parusia sunt vestite din fundul aceluiaşi
potir. Este esenta creştinismului: taina vieţii dumnezeieşti se arată ca
taină a vietii omeneşti, "ca toti să fie una, aşa cum Tu, Tată, Tu eşti în
Mine şi Eu în Tine" (Ioan 17, 21).
De aceea, întemeierea Bisericii din ziua Cincizecimii este unnată
imediat de revelatia naturii sale: "Ei stăruiau în legătura frăţească,
frângeau pâinea, şi se rugau împreună" (Fapte 2, 46). Această expresie
a devenit chiar stilul euharistic al vieţii: "Toti cei ce credeau erau
împreună şi aveau toate lucrurile în comun" (Fapte 2, 44). Prin pâinea­
Hristos, credincioşii devin chiar această pâine, chiar această iubire una
şi întreită, adică rugăciunea preoţească trăită de om.
Suntem departe de o simplă comemorare. De fiecare dată când
un creştin ortodox se apropie de sfânta cină, el zice: "Cinei Tale celei
de taină, Fiule al lui Dumnezeu, părtaş mă primeşte". Amintirea reproduce;
memorialul liturgic ne cheamă să fim părtaşi ai unicului care
rămâne. Sfântul Ioan Hrisostom zice: "Toată euharistia a fost dată
odată şi nu se sfârşeşte niciodată. Mielul lui Dumnezeu este totdeauna
mâncat, dar niciodată sfârşit" 103 Iar Nicolae Cabasila zice: "Pâinea
devine Mielul"104
Această materie schimbătoare a lumii atinge lumea de dincolo şi
devine o părticică a sa. Sfântul lgnatie şi Sfântul Ioan Hrisostom
102. Rugăciunea spălării, din liturghia Sfântului Ioan Hrisostom.
103. In Epist. ad Hebr., Horn. 17; P.G. 63, 131.
104. Expl. de /a Divine Lit., cap. XXH, p. 182.