Ortodoxia - Paul Evdokimov

RUGĂCIUNEA BISER!CU 255
lui: "Este unul din cele mai paradoxale lucruri, ca stabilitatea şi mişcarea
să fie acelaşi lucru.
)(' Mişcarea începe de la piciorul stâng al îngerului din dreapta, continuă
prin aplecarea capului, trece la îngerul din mijloc, antrenează
irezistibil cosmosul: stânca şi copacul, şi se sfârşeşte în poziţia verticală
a îngerului din stânga, unde îşi află odihna ca într-un receptacol. Pe
lângă această mişcare circulară care ordonează totul, aşa cum eternitatea
orânduieşte timpul, verticala bisericii şi a sceptrelor arată aspiratia
celor pământeşti la cele cereşti, acolo unde mişcarea încetează.
4. Această viziune a lui Dumnezeu străluceşte prin adevărul
transcendent al dogmei. Din conceptia îngerilor lui Rubliov se
desprinde unitatea şi egalitatea - şi s-ar putea spune că fiecare înger
este celălalt, pentru că deosebirea dintre ei constă numai în tinuta
fiecăruia din ei fată de ceilalti, şi cu toate acestea nu există nici repetare
nici amestecare. Aurul care străluceşte pe icoane ne arată totdeauna
dumnezeirea, suprabogăţia ei; aripile îngerilor îmbracă, acoperă totul
cu desfăşurarea lor, iar contururile interioare ale aripilor zugrăvite în
culoarea albastru deschis pun în relief unitatea şi caracterul spiritual al
unei singure naturi. Un singur Dumnezeu în trei Persoane perfect
egale, este ceea ce exprimă sceptrele identice, semnele puterii
împărăteşti cu care este înzestrat fiecare înger. Forma dumnezeiască a
unităţii întreite ne priveşte, transcende împărţirile şi sfâşierile noastre,
dezbinările noastre. Este o chemare imperioasă care lucrează doar prin
realitatea sa şi prin simpla ei existentă.
5. Formele geometrice ale compozitiei sunt: dreptunghiul, crucea,
triunghiul şi cercul. Ele structurează chipul din lăuntru şi trebuie să le
descoperim. În concepţia din acea vreme, pământul era octogonal, iar
dreptunghiul este ieroglifa pământului pe care îl vedem pe partea de
JQŞ_~jnesei. Partea de sus a mesei este şi ea tot dreptunghiulară; în
această--parte regăsim semnificaţia celor patru laturi ale lumii, a celor
patru puncte cardinale care, la Părinţii Bisericii, erau cifra simbolică a
celor patru Evanghelii în plenitudinea lor, din care nu se poate scoate
nimic sau cărora nu li se poate adăuga nimic, pentru că sunt semnul
universalităţii Cuvântului lui Dumnezeu. Această parte de sus a
mesei-altar reprezintă Biblia oferind cupa, rodul Cuvântului. Dacă prelungim
linia arborelui vieţii (aşezat în spatele îngerului din mijloc),
vedem că acesta coboară, trece prin masă şi-şi înfige rădăcinile în
dreptunghiul care înfăţişează pământul, el este vestit de Logos şi se
hrăneşte. din conţinutul cupei. Aici aflăm explicaţia tainei sale: de ce
arborele avea fructele vieţii veşnice, de ce era arborele vieţii.
Mâinile îngerilor converg spre simbolul pământului, pentru că
Iubirea dumnezeiască coboară pe pământ. Lumea este dincolo de