Ortodoxia - Paul Evdokimov

106 ORTOOOXIA
la plinirea harismatică, gratia plena, şi condiţionează antropologia
aghiofanică227, sub cele două aspecte al sale: liturgic şi doxologic.
"Vohodul cel mic" şi "vohodul cel mare" din timpul slujbei sunt
însotite şi de intrarea ierarhiei îngerilor. Omul cântă cu ei împreună,
mai întâi în Trisaghion, "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de
moarte": adică Tatăl cel Sfânt, izvorul sfinţeniei; Fiul, cel Tare, cel ce
învinge moartea; Duhul, cel de-viată-făcător, suflul vieţii. Iar a doua
cântare, Sanctus, rezumă tema anaforei, adorarea euharistică trinitară;
slujirea oamenilor se uneşte cu a îngerilor, din nou, în acelaşi freamăt
avântat al aderării: "Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot. Plin este
cerul şi pământul de mărirea Sa". "Fiti sfinţi!", "Fiti desăvârşiti!" indică
momentul plinirii, continutul pozitiv al veacului ce va să fie, plin de
mărire şi care a început încă din această lume. Un sfânt nu este un
supraom, ci este acela care găseşte şi trăieşte adevărul omenesc, ca
fiintă liturgică. Definitia antropologică îşi află expresia sa cea mai
exactă şi cea mai deplină în adorarea liturgică: fiinţa omenească este
omul Trisaghion-ului şi al lui Sanctus: "Cânta-voi Domnului până ce voi
fi". "Sihastru! Antonie, care trăia în singurătate, află într-o zi, printr-o
viziune, că un om tot aşa de sfânt ca şi el era medic în lume; acesta
dăduse săracilor tot ce-i prisosise şi cânta toată ziua Trisaghion, la fel
cu îngerii"228. Omul "a fost ales", făcut sfânt, pentru această ''îndeletnicire":
să cânte Dumnezeului său, căci aceasta este unica lui preocupare,
singura sa "muncă". "Şi toţi îngerii. .. bătrânii şi cele patru animale
... îngenuncheară înaintea tronului, cu fata la pământ, şi se închinară
lui Dumnezeu, zicând: Amin! Aliluia! Şi un glas a ieşit din tron,
care zicea: Lăudaţi pe Domnul, toti slujitorii Lui" (Apocalipsa 7, 11 şi
19, 4). În catacombe, vizitatorul întâlneşte foarte des un chip, care este
chipul femeii în rugăciune, "rugătoarea"; ea reprezintă singura ţinută
adevărată a sufletului omenesc. Nu este de-ajuns să aibă cineva
rugăciunea, trebuie să devină, să fie rugăciune, să-şi organizeze viata în
formă de rugăciune, să transforme lumea în templu de adorare, în
liturghie cosmică229. Să ofere nu ceea ce are, ci ceea ce este. Acesta
este şi subiectul preferat în iconografie, căci el sintetizează mesajul
Evangheliei într-un singur cuvânt: xatpt, "bucurati-vă şi vă închinaţi ...
227. "Aghiofanie" vine de la ~yt~ -sfânt, şi denotă orice manifestare a sfinţeniei.
228. P.G. 65, 84. A se vedea Dom Stolz, L'Ascese Chretienne, Ed. Chevetogne,
1948, p. 71. .
229. Liturghia cosmică este titlul cărţii lui van Balthazar. Acest titlu este aplicat
teologiei Sfântului Maxim Mărturisitorul.