Ortodoxia - Paul Evdokimov

CAPITOLUL III
Începutul şi scopul
1. Creatia
Geneza fiintei create transcende orice cunoaştere naturală, cac1
numai Dumnezeu poate să ne descopere de ce şi cum a creat El
lumea. Prin crearea ex nihilo, Dumnezeu aşază lângă El însuşi o fiintă
cu totul alta, deosebită de El "nu prin loc, ci prin natură"182
"Dumnezeu creează prin gândire, şi gândirea devine faptă"183,
"Dumnezeu vorbeşte şi se face" (Psalm 33, 9).
"Dumnezeu contempla toate lucrurile înainte ca ele să fi existat,
închipuindu-Şi-le în gândirea Sa, şi fiecare fiintă vine la existentă,
într-un moment anume hotărât, potrivit cu gândirea veşnică, voinţă a
lui Dumnezeu, care este un chip şi un model"184. Aceste modele normative
nu se află în lucruri, numai contemplarea poate să le
descopere, dar totdeauna sub forma unei chemări pe care orice fiinţă
poate să o primească sau să o refuze, în functie de libertatea sa. O
atare intenţionalltate a normelor pur dinamice înlătură orice determinism
static. Pe de altă parte, "ideile" nu mai sunt imobilizate în esenţa
lui Dumnezeu (augustinism), ci ele se găsesc în vointele creatoare ale lui
Dumnezeu, ceea ce îngăduie fiintelor vii să participe la ele într-o sinergie
creatoare şi să înfăptuiască astfel, în mod liber, o lume de
analogii reale.
În primul rând, Dumnezeu a creat sfera ideală a lumii, "eternitatea
eonică creată"185, unitatea principiilor ideale pe care o putem numi
Sofia creată 186 şi care condiţionează şi structurează orice unitate concretă
a lumii. Sofia este temelia ideală a fiinţei, mai adâncă decât
aspectul fenomenal, mobil şi schimbător al fiintei şi uneşte multiplul
182. Sfântul Ioan Damaschin, De fide orth. I, f. 13.
183. ldem, De fide orth. Il, 2, P.G., 94, 865 A.
184. Sfântul Ioan Damaschin, De fide orth. l/9.
185. Ambigua, P G., 91, 1377 D; 1164 B C.
186. Sofia creată corespunde cu natura naturans, care condiţionează Aatura naturala,
expresii care apar în secolele al XII-lea, în traducerile latine ale lui Averroes; pe
acestea le-a făcut celebre Spinoza (Etica 1/29). Natura naturans este princ:ipiul de viaţă al
oricărei acţiuni; natura naturala este ansamblul fiintelor şi legilor naturii. A se vedea şi
Toma din Aquino, Suma teologică III, 85 şi Despre numele divine IV, 21.