Ortodoxia - Paul Evdokimov

288 ORTODOXIA
Hristos nu le-a dat decât în parabole" 147. Mai este Taină pentru că,
dacă Dumnezeu este cel care lucrează, El lucrează prin săvârşitorul ei,
prin preot. "Când botează preotul, nu botează el, ci Dumnezeu care
prin prezenta Lui nevăzută ţine capul celui botezat"148. "Dumnezeu
lucrează chiar şi prin preotii care nu sunt vrednici, ca să mântuiască
poporul" afirma Sfântul Ioan Hrisostom 149. Bineinteles că valoarea
morală a slujitorului lui Dumnezeu este totdeauna necesară, dar nu
cerută în mod absolut; tot aşa nici credinta primitorului nu influenteaza
în nici un fel validitatea obiectivă a Tainei, caci Taina lucrează totdeauna
sau pentru mântuire sau pentru condamnare, in functie de credinta.
Tainele nu sunt numai nişte semne care adeveresc făgăduintele dumnezeieşti,
nici numai nişte mijloace de a face credinta şi încrederea mai
vii, ele nu dau numai. ci şi contin harul şi sunt purtătoarele nemuririi,
sunt instrumentele mântuirii şi în acelaşi timp şi mântuirea însăşi.
2. Euharistla
Manualele de teologie menţionează euharistia printre Taine. Ele
deformează, în felul acesta, traditia şi duc în mod fatal la greşeala de a
nu mai socoti euharistia, ci hirotonirea ca "maică a tuturor
Tainelor" 150.
Or, instituirea preotiei este inclusă în instituirea de la sfânta cină,
pentru că episcopul este, înainte de toate, cel care are puterea să adeverească:
"Cuvântul S-a făcut trup" şi ''Acesta este însuşi trupul şi sângele
Domnului" şi, lucrând în numele lui Hristos, el este cel care
transformă o adunare în sinaxa euharistică şi in arătarea Bisericii lui
Dumnezeu. Cu toate acestea, mărturisirea nu poate fi mai presus decât
ceea ce este mărturisit. Nu există vreo scară de comparaţie cu putintă:
euharistia nu este nici cea mai importantă, nici cea mai centrală dintre
Taine, ci în ea Biserica se împlineşte şi se manifestă, iar orice Taină
este legată de euharistie şi lucrează prin puterea ei proprie care este
cea a Bisericii însăşi. Biserica este acolo unde se săvârşeşte euharistia,
iar membru al Bisericii este cel ce ia parte la această săvârşire, pentru
că Hristos "este cu noi până la sfârşitul lumii" în euharistie, după propria
Sa făgăduinţă. Dimpotrivă, excomunicarea opreşte pe cel excomunicat
de la împărtăşire, îl scoate din Koinonia.
14 7. Clement Alexandrinul, Stromate, !, V.
148. P.G. 57, 507.
149. P.G. 62, 609.
150. Teologia dogmarică a episcopului Macar!e.