Ortodoxia - Paul Evdokimov

ECLEZIOLOGIA 179
să-I statornicească pe al doilea" (Evrei 10, 9). Astfel. in Noul Testament
rostul este răsturnat: la namiaza stralucitoare a istoriei se plasează
Răsăritul -Întruparea ·, ea contine şi lucrul si umbra şi, în succesiunea
istorică, umbra (ritualul şi institutia) nu precede, ci urmează. Poporul lui
Dumnezeu nu s-a mai adunat într-un ''cort al descoperirii", nici ''pe
acest munte, nici în Ierusalim" (Ioan 4. 21), ci în Hristos: Biserica este
trupul lui Hristos, împlinirea 'Celui ce plineşte totul în toti". Plinirea
există dintr-odată în Hristos şi a.poi se diferentiaza in elementele sale
rânduite, canonice in timp: "Din El, tot Trupul, bine alcătuit şi bine
incheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea,
(Efeseni 4, 16). Preotia, Tainele, dogmele, canonul cartilor biblice, cultul.
toate formele institutionale se stabilesc treptat şi formează partea
vazută a Trupului. dar totul în aceste forme este asigurat de
nestrămutata prezentă a Martorului absolut, Duhul, Care descoperă pe
Preotul absolut-Hristos. Hristos nu transmite puterile Sale proprii apostolilor,
ceea ce ar însemna absenta Sa. Icoana Cincizecimii subliniază
prezenta Căpeteniei, a Capului Tru:>ului printr-un loc rezervat lui
Hristos in fruntea apostolilor. Rugăciunea punerii mâinilor asupra unui
episcop precizează: "nu prin punerea mâinilor mele, ci prin
împărtăşirea harurilor Tale dăruitu-s-a harul". Dacă este nevoie de
mâini, este ca să se transmită darurile care izvorăsc din dumnezeire.
Nu este vorba de prerogativele vreunuia din apostoli sau ale colegiului
episcopal (papismul colectiv), ci e vorba de prezenta unicului Jertfitor:
Hristos. Cuvântul Său unic devine în timp cele patru Evanghelii,
paharul unic, mulţimea liturghiilor euharistice, puterea Sa se întinde
asupra întregului Său Trup cu feluritele slujiri şi functii, harisme şi
daruri.
27. Originea dumnezeiască a preoţiei
Preoţia după rânduiala lui Melchisedec este "fără tată, fără mamă,
fără neam" (Evrei 7, 3), in afară de orice transmitere imanentă sau
delegatie pur omenească. Puterea sacerdotală este însuflată de Hristos
celor doisprezece apostoli, iar originea sa este strict divină: "Nu voi
M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit" (Ioan 15,
16). "Axios" şi "Amin" pronunţate de popor la alegere sunt totuşi indispensabile,
dar numai ca elemente ale teandrismului: conditia omenească
a harismei al cărei izvor este absolut dumnezeiesc.