Ortodoxia - Paul Evdokimov

368 ORTODOXIA
cleză ecumenică. Dar Rugăciunea Domnească nu este ea, în esenta ei
eshatologică?72
'
3. Semnificatia actuală
Există deja un ecumenism practic al teologilor; fără această
îmbogătire reciprocă, reflexiunea teologică riscă să se împotmolească
într-un provincialism de netrăit. Pe de altă parte, ecumenismul, în îngrijorarea
sa adâncă faţă de soarta lumii, devine o chestiune vie, care se
adresează întregii Biserici şi întreabă care este lucrarea ei în istorie, se
înfăţişează ca oglinda conştiinţei sale istorice. Aici mărturia comună a
existentei lui Dumnezeu şi a atentiei deschise Cuvântului Său poate
înfăţişa conditii exceptionale, când Dumnezeu se adresează nu numai
Bisericii Sale, ci întregii creştinătăti şi face din creştinătatea întreagă
locul ultimului Său mesaj. Pe lângă misterul unirii, poate exista şi misterul
dezunirii, căci primul nu se află decât la sfârşitul celui de al doilea.
4. Sarcina urgentă
Noi suntem toti uniti în jurul aceleiaşi Biblii închise. De îndată ce o
deschidem, o citim diferit şi ajungem să o intelegem fiecare în felul lui,
urmând propriilor noastre traditii. Ecumenismul, pornind de la sensul
initial al termenului oi.KoUIJ.Evll {ţinutul locuit al Imperiului creştin),
organizează întâlniri în spatiu, depăşeşte distanţele în dispersarea orizontală.
Problema care se pune azi este aceea a întâlnirii în timp.
Timpul înseamnă tradiţie, iar studierea atentă a traditiei este, poate,
metoda cea mai directă pentru abordarea tainei Bisericii înseşi.
Ecumenismul are o importantă primordială în faptul că pune o serie de
adevărate întrebări înaintea conştiinţei întregii Biserici, o obligă să
răspundă. Putem formula câteva din ele, în felul următor, ca să
declanşăm un adevărat dialog ecumenic:
1) Problema crucială a oricărei teologii este legătura dintre
revelatia din trecut şi actualizarea ei hic et nunc. Cum să păstrăm
specificul Sfintei Scripturi şi cel al predicării actualizante, care nu este
niciodată o simplă repetare a textelor sfinte? Care este semnificatia şi
mai ales justificarea predicării, a teologiei şi a dogmelor, alături de
72. Mărturisirea adâncului Tatălui; "Sfinţirea Numelui" pentru iudei era deja actul
interior al martirului; Împărăţia - identificată cu Duhul Sfânt; acordul final al vointelor
care încheie istoria; pâinea super-substanţială, cea din unnă, ultima Cină, fără de care
vremea cea de pe urmă ar fi de netrăit; ispitirea timpului lui Antihrist; doxologia trinitară
a Împărătiel.