Ortodoxia - Paul Evdokimov

166 ORTODOXIA
Sfântul Maxim Mărturisitorul defineşte misticul ca pe ''cel în care
se arată mai bine naşterea Domnului", contemplarea face "sufletul roditor,
totodată fecioară şi mamă" 115, iar Sfântul Ambrozie adaugă:
"fiecare suflet care crede zămisleşte şi naşte pe Cuvântul lui Dumnezeu
- după credinta. Hristos este rodul nostru al tuturor, noi suntem maicile
lui Hristos'' 116. Aceste cuvinte proiectează o lumină puternică asupra
episodului evanghelic (Luca 8. 19-21) şi înlătură intelesul peiorativ pe
care i-1 dă exegeza protestantă clasică: accentul nu cade pe Fecioară, ci
pe orice om: "oricine face voia lui Dumnezeu acela este mama mea"­
oricărui om îi este dat darul de a naşte pe Hristos în sufletul său, de a
se identifica cu Theotokos.
Hristos este "calea" şi "uşa", Dumnezeu-Omul, El este unicul.
Fecioara este cea dintâi. ea o ia înaintea omenirii şi toti o urmează -
··calea dreaptă", "călăuză" şi "stâlp de foc". ea îi călăuzeşte pe toti spre
noul Ierusalim. Ea trece cea dintăi prin moartea pe care Fiul său a
făcut-o neputincioasă şi de aceea canonul pe care-I citim în ceasul
mortii oricărui credincios îi cere ajutorul: "Întru Adormire, Theotokos,
lumea nu ai părăsit". Biserica preamăreşte in ea această lume care a
devenit chiar de pe acum "făptura cea nouă": "Bucură-te, cununa dogmelor"
- adevărul dumnezeiesc despre făptura plinită. Adormirea ei
închide uşile mortii. pecetea Născătoarei de Dumnezeu este pusă peste
neant. acesta este pecetluit sus de Dumnezeu-Omul şi jos, prin cea dintăi
făptură înviată.
Dogma catolică a înăltării Maicii Domnului la cer ( 1950) corespunde
cu sărbătoarea Adormiriil17 (!COLJ-l'lm-;), dar temeiul ei teologic
îşi are izvorul într-o conceptie cu totul deosebită despre natură şi
harll8. În adevăr "neprihănita zămislire" neagă. în cazul Fecioarei.
legea universală a contaminării prin păcatul originar, ceea ce o
dezleagă de moarte şi explică tăcerea dogmei catolice asupra mortii şi
învierii !Vtariei. Dimpotrivă, sărbătoarea liturgică ortodoxă a Adormirii
cuprinde moartea şi înmormântarea Născătoarei de Dumnezeu şi după
115. Expos. or. dom., P.G. 90, 889 C.
116. In Evang.S. Lucas, Il, 26.
117. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este de origine ierusalimiteană.
3aumstarck ILiturgie comparee. 1939) o găseşte la hramul unei biserici $pre mijlocul
veacului V. rn Kathisma, situată intre lerusalim şi i:3etleem. Împăratul Mauriciu o impune
:n întreq imperiul bizantin intre 588 si 602, :dr impăratul Teodor 1 (642-649) o :ntroduce
la Roma; Sfântul !oan Damaschin sintetizează elementele lradit:ilor locale IP.G.
96. 700-761).
l Ul. Conceptia catolică despre "natura pură·. "natura ammalică'' !firea pură, animallcâ),
căreia i se adaugă harul şi viata supra-naturală. nu oferă nici o bază dogmatica
cultului f-ecioarei. pentru câ s-ar preamări numai harul. Este deci o necesitate internă si
"inventivă" de a formula dogma neprihânitei zamisliri si să dea. in chipul acesta, o raţiune
dogmatică venerăni mariologice. o minune pe care Răsăritul o ignorează total.