Ortodoxia - Paul Evdokimov

126 ORTODOXIA
annă mai puternică în cer şi pe pământ"315. Traditia misticismului
sinaitic şi isihast s-a format în jurul venerării Numelui: "Doamne, lisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosuJ"316_ În
această rugăciune, este concentrată toată Biblia, întreg mesajul său,
redus la cea mai simplă şi esentială expresie: mărturisirea Domniei lui
Hristos, a filiatiei Sale dumnezeieşti, deci a Treimii. Apoi adâncul
căderii; şi în cele din urmă invocarea adâncului milostivirii dumnezeieşti.
Atât începutul, cât şi sfârşitul sunt unite într-un singur cuvânt, plin de
toată puterea cvasi-sacramentală a prezentei lui Hristos în numele Său.
Această rugăciune răsună mereu în adâncul sufletului, cu fiecare ritm al
respiratiei; numele lui Iisus "'se împleteşte'' într-un anumit fel cu suflarea
noastră. Numele Său se întipăreşte in om, care se mută, în numele lui
Dumnezeu, în Hristos; omul se initiază în chipul cel mai direct în experienta
Sfântului Pavel: ''Nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine"
(Galateni 2, 2(]). "Numai cei puternici in Dumnezeu, la fel cu Sfântul
Arhanghel Mihail", pot face fată ispitelor, printr-o luptă directă cu ele,
"pe când noi cei slabi nu putem decât să ne adăpostim în numele lui
lisus"317.
Chemarea frecventă a numelui lui Iisus introduce în prezenţa lui
Dumnezeu; iar aceasta este liturghia interiorizată. "Să faci din
rugăciunea mea o Taină"318, aşa se roagă stăruitor, cu umilinţă şi
neincetat, orice credincios, iar scopul acesta explică de ce rugăciunea
ideală alungă elementele rationale. i,o-,tcrt.wl şi ajunge un singur
cuvânt, J.lOVoÂ.oy!u, iar acest cuvânt este numele lui lisus319.
Dumnezeu este prezent în toti, dar, prin rugăciunea inimii, omul
ajun!;Je din nou prezent la prezenta dumnezeiască (Sfântul Dionisie).
In această traditie, numele este considerat ca locaş teofanic; căci
chemarea numelui lui Iisus prelungeşte intruparea, inima Îl primeşte pe
Domnul, iar prezenta divină este o măreţie în sine: "Iată trimit un înger
înaintea ta ... fii cu ochii în patru înaintea lui. .. căci numele Meu este în
el" (Exod 23, 20). Numele este aşezat in înger, iar din clipa aceea el a
fost purtătorul de temut al prezentei lui Dumnezeu. În Biblie, vedem
destul de clar că ori de câte ori numele lui Dumnezeu este invocat
315. Sfântul Ioan Scărarul, Scara, C. 27.
316. Cuvântul "milă'" nu epuizează tot int~lesul pe care-I conţine rugăciunea.
Trebuie să comparăm cele doua texte: Matei 9, 13 si Luca 18, 13, pe care le găsim şi în
rugăciunea preotului, la aducerea darurilor: "Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosuL
317. Corespondenta dintre Varsanufie si Ioan, editată la Viena de Nicodim
Aghioritul, în 1816 (Cuvânt citat în Rugăciunea lui /isus, de"Un călugăr din Biserica
Răsăriteană, p. 26-27).
318. N. Gorodetzky, The prayer of Jesus, in 8/ackfriars, 1942, p. 74-78.
319. Sfântul Ioan Scărarul, Scara raiului, P. G. 88,596-1209.