Ortodoxia - Paul Evdokimov

144 ORTODOXIA
şi cap, nu există nici un interval", spune Sfântul Ioan Hrisostom28 relativ
la Euharistie, iar Nicolae Cabasila29: "nu putem trece dincolo, nici
să adăugăm ceva ... nu mai există nimic spre care să tindem"), ci ca să
răspundem revărsării iubirii Trupului, pe de o parte, iar pe de alta,
capacităţii dinamice de expansiune misionară, simptomatică nu pentru
universalitatea Bisericii, ci pentru ecumenicitatea creştinătăţii, a
desfăşurării sale extensive.
Fiecare Biserică locală, "privită vertical", este Biserica lui Hristos şi
orice episcop nu este niciodată episcopul unei părti, cu atât mai putin
al unei Biserici nationale, ci el este episcopul Bisericii lui Hristos. Cu
toate acestea, "în mod orizontal" intinderea puterii sale jurisdictionale,
administrative, este totdeauna localizată. Astfel, unitatea Bisericii se
înfăptuieşte prin categoria comuniunii membrilor echivalenti, consubstantiali,
după chipul Treimii. Ceea ce este identic nu poate realiza
comuniunBa, iar subordonarea rupe consubstantialitatea. Una Sancta
este unitatea diferitelor locuri ale manifestării sale mereu egale cu ea
însăşi. Un sinod este locul unde se exercită iubirea mutuală. Sinodul
este organul hotărârilor dogmatice, pentru că Dumnezeu nu Se
adresează în descoperirile Sale principiului formal de reprezentare, ci
calitătii sale caritative (fiintă iubitoare).
Tradiţia preconizează comuniunea cu pentarhia30 celor cinci
patriarhate. Legătura aceasta arată că eşti membru echivalent al
Comuniunii Ortodoxe. De la sobornicitate, se trece la ecumenicitate. A
treizeci şi patra regulă apostolică zice: "episcopii trebuie să recunoască
''pe primul" dintre ei şi sa nu Iacă nimic fără de el. .. iar ""primul'", nu
poate nici el să Iacă ceva fără ceilalti. Astfel. prin această unitate,
Dumnezeu va fi preamărit in Duhul Sfânt"'. Totdeauna principiul trinitar
înlocuieşte principiul puterii prin acela al acordului. Principiul fundamental
al structurii bisericeşti preconizează: un singur episcop in fruntea
unei singure Biserici pe un singur teritoriu. Singura deosebire între
episcopi este cea de onoare, de întâietate. Roma a jucat, timp de o
mie de ani, rolul de "primus inter pares"; după despărtirea de
Comuniunea Ortodoxă, Constantinopolul a moştenit această cinste.
""Primul" este un număr din categoria numerelor ordinale fără nici o
deosebire calitativă. "Episcopul din cel dintâi scaun să nu se numească
nicidecum exarh al preotilor, sau preot suprem" (Canonul 48 al
Sinodului din Cartagina). Deoarece toti au primit de la Duhul Sfânt un
har egal, demnitatea tuturor episcopilor este şi ea egală: "legăturile dintre
patriarhi, incluzând şi pe papă, trebuie să fie legături de coor-
28. 'n Ephes., homilia 3,; P. G , 62, 26.
29. La vie en Jesus-Christ, trad. S Broussaleux, p. 97.
30. inainte de schismă: Roma, Constantinopol, Antiohia, Alexandria, Ierusalim.