Ortodoxia - Paul Evdokimov

ECLEZIOLOGIA 139
6. Institutie şi eveniment
"Duhul suflă unde voieşte", dar înainte de toate el odihneşte pe
omenitatea Fiului, Biserica. Acest lucru dovedeşte că evenimentele -
adică suflările Duhului - se efectuează şi se petrec în lăuntrul Trupului
instituit. Biserica începe istoric, în acta et passa Christi in carne, în
Cina Domnului, şi se actualizează în Cincizecimea Duhului. Dacă
folosim imaginea unui lac - acesta este alimentat de izvorul nesecat al
sfintei fmpârtăşanii şi de ploaia harului Cincizecimii veşnice. Epicleza ne
arată că harul şi fmpărtăşania se conditionează, Fiul trimite pe Duhul
Sfânt, iar Duhul Sfânt manifestă pe Fiul. Pasajul din 1 Corinteni 12
vorbeste de harisme şi de daruri care nu sunt încă reglementate.
Sfintenia, profetismul staretilor, viata mistică scapă planului definit al
Bisericii ca institutie. Energiile îndumnezeirii nici nu se pot organiza şi
nici institutionaliza. Pe lângă forme "instituţionale" există forme "evenimentiale":
"Nu stingeţi Duhul, nu dispretuiti profeţja" (/ Tesaloniceni 5,
19-20). Pe acest plan, Biserica însăşi transcende realitatea sa
instituţională. Esentialul este să nu o punem nici o dată sau să
despărţim aceste două aspecte ale aceluiaşi har: ele sunt complementare.
Institutia îşi are rădăcinile în izvorul năvalnic al Duhului, iar
evenimentul nu se petrece decât în cadrele institutiei bisericeşti: Duhul
Se adresează celor "ai Săi", "hristificatilor".
Biserica văzută nu este nicidecum numai societatea văzută a
crestinilor, ci şi "Duhul lui Dumnezeu şi harul Tainelor vii în această
societate" 11; aşadar, vizibilitatea sa este locul invizibilului, al "faniei"
sale neîncetate. Această unitate organică condiţionează unicul şi acelaşi
statut, atât al Bisericii lucrătoare, cât şi al celei triumfătoare, şi o
exprimă în termeni identici care cuprind toate formele mântuirii, atât
cele pământeşti, cât şi cele cereşti. De aceea, privită din afară, economia
ortodoxă uimeşte printr-o oarecare slăbire a formelor şi poate să
dea chiar impresia unei oarecare neglijenţe a ceea ce este pământesc.
Biserica nu poate fi înteleasă decât dacă este privită din lăuntru:
"Biserica este una, pentru că înfătişează un singur Trup duhovnicesc,
însufletit de un singur şi acelaşi Duh dumnezeiesc şi neavând decât un
singur Cap care este Hristos" 1 2 . "Însăşi Biserica pământească este un
lucru ceresc"13, "societatea divină". Hristos, unicul principiu,
stăpâneşte Cerul şi pământul: "Uniti în Biserica Ta, de pe acum ne
11. Homiakov, L 1 Eglise est une, par. 1.
12. Catehismul Mitropolitului Filare!.
13. Homiakov, op. cit, par. 9.