Ortodoxia - Paul Evdokimov

ECLE210LOGIA 173
antiierarhic şi, pe de altă parte, oricărui principiu monarhie, şi face cu
neputintă orice idee a vicariatului lui Hristos. Hristos a condus totdeauna
Biserica şi orice decizie dogmatică este inspirată direct de Duhul
Sfânt; "părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă'; vesteşte Sinodul apostolic din
Ierusalim, iar acest cuvânt va deveni formula sacră a tuturor sinoadelor.
Toti episcopii sunt egali din punct de vedere al harului episcopal, ceea
ce exclude orice notiune de supra-episcop. "Functia episcopală este
una; feluritii episcopi participă la această functie în aşa fel că fiecare o
posedă în întregime", spune destul de limpede Sfântul Ciprian 131
Orice putere episcopală se exercită totdeauna in Biserică şi cu Biserica,
dar niciodată mai presus sau peste, căci în acest caz organismul de
iubire s-ar transforma într-o societate juridică şi clericală şi ar crea
împărtirea în Biserica învăţătoare şi Biserica ascultătoare. "Păzitorul
evlaviei şi al credintei este poporul întreg al Bisericii'~ afirmă Enciclica
patriarhilor răsăriteni din 1848132. Nu există decât o singură Biserică
pe care o învaţă Hristos însuşi. Poporul nu se opune ierarhiei, căci ierarhia
este o parte organică a sa - toti sunt înainte de orice membri ai
"poporului lui Dumnezeu", de aceea magisteriul ortodox nu se
efectuează decât în acordul consensului Trupului în totalitatea sa,
expresie a legii duhovniceşti despre unitate, în care se realizează conformitatea
sa cu adevărul. Hotărârile sinoadelor nu sunt niciodată
impuse de o putere monarhică, nici dobândite printr-un vot democratic,
ci sunt totdeauna ex consensu ecclesiae, conforme cu credinta
totală a Bisericii. "Catolic" {"Sobornicesc") nu vine de la faptul formal
de a fi membru al unei unităţi juridice, ci adevărul formează unitatea şi
dă această calitate membrilor săi, îi face soborniceşti.
24. Sinoadele
Istoria demonstrează că principiul juridic al constituţiei nu este suficient.
Orice definitie pur formală este sfărâmată în bucăti, din lăuntru,
de misterul vietii. Astfel Sinodul de la Sardica din 344 se socotea ecumenic,
dar Biserica îl mentine ca sinod local. Sinodul din
Constantinopol din 381, sinod răsăritean, a intrat în istorie ca al doilea
sinod ecumenic. Sinodul aşa zis 'Tâlhăresc'" din Efes din 439 este anulat
de Sinodul din 4S 1. Sinodul din Constantinopol din 553 nu a primit
titlul de ecumenic, în Apus, decât în anul 700. Sinodul din 754 s-a
dovedit a fi eretic, ca şi cel din 869, care a fost anulat zece ani mai
târziu, în 879. Sinodul din Florenta din 1439 este respins de popor, cu
131. De unitate Ecc/esiae, cap. IV.
132. Mansi, voi. XL (1909), c. 407-8.