Ortodoxia - Paul Evdokimov

278 ORTODOXIA
După binecuvântarea intrării, diaconul înalţă evanghelia şi zice:
"Înţelepciune!". Este chemarea către credincioşi ca să se ferească de
orice ar putea să le abată luarea-aminte şi să se consacre cu totul actului
închinării. Corul cântă: Venite adoremus, ·veniti, să ne închinăm şi
să cădem la Hristos ... Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, cela ce
eşti minunat intru sfinti". La slujba arhierească, acesta este momentul
când arhiereul intră în functia sa preot~ască, liturgică: pune inceput
liturghiei concentrate in actul închinării. Indată urmează cântările care
comemorează chiar în acest moment pe sfintii zilei respective şi ai
Bisericii. Semnificaţia acestui moment este măreaţă: totul se uneşte în
actul închinării, este venirea lui Hristos înconjurat de martorii şi de slujitorii
măririi Sale, este sfinţenia lui Dumnezeu care străluceşte în principiul
Său omenesc, în adunarea sfintilor.
Diaconul se pleacă şi se adresează preotului: "Binecuvintează,
părinte, vremea cântării celei întreit sfinte". Preotul binecuvintează
zicând: "Că Sfânt eşti, Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui
şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor". "Este o
vreme pentru toate", zice Eclesiastul (Eclesiast 3, 1). Dumnezeu "'face
orice.lucru bun, la vremea sa; chiar El a pus in inima fiilor omului gândul
veşniciei" (Ec/esiast 3, 11).
Astfel este şi vremea liturgică a Trisaghionului, vremea închinării.
Preotul zice rugăciunea Trisaghionului: "Dumnezeule cel sfânt, Care
intru sfinti Te odihneşti, Cel ce cu glas între it sfânt eşti lăudat de serafimi
şi slăvit de heruvimi şi de toate puterile cereşti închinat... Care
ne-ai învrednicit pe noi smeritii şi nevrednicii robii Tăi, şi în ceasul
acesta a sta înaintea slavei Sfântului Tău jertfelnic şi a-Ţi aduce datorita
inchinare şi preaslăvire: Însuti Stăpâne, primeşte şi din gurile noastre.
ale păcătoşilor, întreit-sfânta cântare şi ne cercetează pe noi intru
bunătatea Ta ... Că sfânt eşti Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înăltăm,
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh".
Preotul se închină de trei ori, zicând Trisaghionul, iar corul cântă:
"Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne
pe noi", ferestruică deschisă asupra tainei lui Dumnezeu cel între it, de
unde, în slava închinării liturgice, Hristos vine şi Se arată înaintea
credincioşilor.
Înainte de sfârşitul cântării întreite, diaconul zice: "Puternic", o
chemare ca toţi credincioşii să cânte cu şi mai mare insufletire imnul
treimic. Dacă este liturghie arhierească, arhiereul iese in timpul
cântării, ţinânând în mâna stângă dicherul (care are două lumânări
încrucişate, taina strălucitoare a celor două firi în Hristos), iar în mâna
dreaptă tricherul, {trei lumânări încrucişate, lumina trisolară a Sfintei
Treimi) şi binecuvintează poporul, încrucişând chipurile hristologice şi