Ortodoxia - Paul Evdokimov

RUGĂCIU:"EA BISERICU 237
Dumnezeu (Theotokos). Raţionalizarea misterului nu se opreşte nici o
datA la jumătatea drumului. Venerarea Evangheliei, a crucii şi a
icoanelor alcătuieşte un tot cu misterul liturgic al prezentei divine pe
care Biserica îl binevesteşte din adâncul potirului.
3. intelesul dogmatic al Sinodului al VD-lea
Legea Vechiului Testament oprea chipurile, pentru că ele puneau
în pericol cultul lui Dumnezeu unic şi spiritual. ln Răsărit, arta ornamentală
a formelor geometrice exprima sentimentul nemărginitului. La
musulmani, arta nefigurativă, arabescurile, decorul poligonal vor întări
notiunea transcendentei radicale a lui Dumnezeu.
Dar spre începuturile erei creştine, chiar iudaismul s-a arătat mai
putin riguros în această privinta54. Aceasta pentru că, pe lâng~ elementul
omenesc, cu chipul său întunecat a cărui asemănare cu
Dumnezeu trece la neasemănare, numai planul îngeresc rămâne curat,
în aşa fel încât Dumnezeu însuşi a poruncit aceasta {Ieşire 25, 18-22;
1 Regi 16, 23-32). Această poruncă dumnezeiască este de o important~
capitală: pentru că arată că lumea cereasc~ a spiritelor poate
să-şi găsească expresia sa artistică, fiindcă are chip omenesc: pe arca
Aliantei, Vechiul Testament ne-a lăsat chipul sculptat al heruvimilor.
Hristos eliberează pe oa_meni de idolatrie nu în mod negativ, prin
suprimarea oricărui chip, ci în mod pozitiv, revelând adevăratul chip
omenesc al lui Dumnezeu. Dacă dumnezeirea singură a lui Hristos nu
poate fi în nici un chip reprezentată, iar omenitatea singură, despărţită
de firea Sa dumnezeiască, nu mai înseamnă nimic, geniul Părinţilor
sinodului al şaptelea ecumenic proclamă că "însăşi omenitatea Sa este
chipul dumnezeirii'". "Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl".
Vizibilul este afirmat în functia sa iconografică: el este chipul nevăzutului.
Icoana are un fundament biblic în crearea omului după chipul şi
asemănarea lui Dumnezeu, ceea ce dovedeşte o oarecare conformitate
între divin şi omenesc, şi explică unirea celor două firi în Hristos.
Dumnezeu poate să Se privească în firea omenească şi să Se reflecte
ca într-o oglindă, căci omul este după chipul Său. Dumnezeu vorbeşte
graiul omenesc. EI are şi chipul omenesc. Desigur cea mai desăvârşită
icoană a lui Dumnezeu este omul: în timpul liturghiei, preotul tămâiază
pe credincioşi în aceeaşi măsură ca şi icoanele, pentru că Biserica
cinsteşte chipul lui Dumnezeu în oameni.
54. Catacomba de pe Via Randamini, mozaicurile din Sinagoga din Hamman-lif,
camera funerară din Palmira, Doura-Europos.