Ortodoxia - Paul Evdokimov

RUGĂCIUNEA BISERICU 271
Spre sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea, în
anaforele antiohiene a început să fie invocat Duhul Sfânt ca să vină şi
să prefacă pâinea şi vinul în trupul şi sângele lui Hristos. Erezia pnevmatomahilor
îndemnase poate să fie pusă în chip special în lumină
lucrarea Sfântului Duh, dar aceasta era în acord cu teologia
răsăriteană, din ce în ce mai dezvoltată, a Duhului Sfânt. În Apus,
numai liturghia mozarabică păstrează influenta bizantină. Ca să ne
dăm mai bine seama de motivul profund al conflictului (care desparte
traditia răsăriteană de cea apuseană şi a cărui esenţă nu constă numai
în epicleza euharistică, ci mai cu seamă în epicleză ca expresie a teologiei
Sfântului Duh), trebuie să înţelegem că, pentru greci, canonul
liturghiei este un întreg al unui singur Mister, care nu poate fi despărţit
şi că nu putem în nici un fel să-1 măruntim în elementele sale, ca să
extragem momentul său central cvasi-izolat. Pentru latini, cuvintele prin
care se sfintesc darurile, verba substantialia ale consacrării, cuvintele
prin care Hristos a instituit sfânta euharistie, sunt pronunţate de preot
in persona Christi, ceea ce le dă o valoare imediat sfintitoare. Or, pentru
greci, o astfel de definire a lucrării preoţeşti - in persona Christi -
care-I identifică pe preot cu Hristos, a fost absolut necunoscută, chiar
de neconceput. Pentru ei, preotul invocă Duhul Sfânt tocmai pentru ca
cuvântul lui Hristos reprodus, citat de preot, să dobândească toată
puterea cuvântului - acţiune a lui Dumnezeu.
Părinţii răsăriteni, paralel cu relatia ontologică dintre Cuvânt şi
omenitatea lui Hristos, pun şi problema relatiei dinamice dintre Duhul
Sfânt care mărturiseşte şi arată această omenitate, pentru că El Se
odihneşte în ea ca ungere. Natura omenească subzistă în mod ontologic,
îşi găseşte un suport în ipostasa lui Hristos, dar ea este sfintită şi
luminată de lucrarea dumnezeiască, prin puterea Duhului. Hristos este
Cuvântul intrupat, dar El lucrează şi-L descoperă pe Tatăl în şi prin
Duhul (dynamis = putere prin definitie: Luca, 1, 35; Romani 15, 1 ~­
Parusia lui Hristos în euharistie se face în şi prin parusia Duhului Sfânt
(Ioan 14, 17) care lucrează prefacerea (metabole) darurilor şi a celui
care se împărtăşeşte122_ Înduhovnicirea integrală a firii -