Ortodoxia - Paul Evdokimov

1:\TRO DU CERE ISTORICĂ 43
este adevărul întreg al societătii. De aceea Ortodoxia va căuta totdeauna,
in structura socială şi chiar în orice formă sociologică, chipul
"Societăţii absolute" a lui Dumnezeu unul şi intreit. Simfonia bizantină
nu este nici contract şi nici delimitarea juridică a prerogativelor, ci principiul
fundamental al credintei, aplicarea dogmei, ca să concentreze
universalitatea tuturor functiilor, în slujba numai a Împărătiei cerurilor,
căci orice funcţie bisericească este harismatică, orice credincios este
preot, împărat şi profet al preoţiei împărăteşti. În lumea închisă a
fenomenelor, nu există decât indivizi; numai când se hotărăşte de sus,
omul este o persoană; căci persoana este plinirea ipostazierii spirituale
în om.
Scara paradiziacă a Sfântului Ioan Scărarul vorbeşte despre o
pătrundere progresivă în Duh. Această pătrundere duce la transformarea
fiintei în lumină. Sfintii lasă în urma lor trăsăturile acestei lumini.
De aceea întreaga învătătură a Sfântului Serafim, din secolul al
XIX-lea, se va concentra asupra înduhovnicirii omului prin darurile
Sfântului Duh.
Teologia biblică a Prezentei a inspirat studiul lui S. Bulgakov90
asupra cuvântului ca protoelement al gândirii, asupra existentei sale
tainice şi a rădăcinii sale cereşti. "Când Hristos ni Se înfăţişează, atunci
vedem tainele ascunse în Scripturi" {Sfântul Simeon). Erezia izvorăşte
din raţiunea care gândeşte asupra unui cuvânt abstract şi, prin aceasta,
mort. Dar întregul sens al Traditiei constă în descoperirea lui Hristos,
Care umple cu prezenta Sa toate formele credintei: "Credinta îl introduce
odată cu săgeata şi pe arcaş"91. "Studiul sau recitarea Sfintelor
Scripturi, sau altfel de îndeletniciri, precizează Sfântul Simeon, nu fac
decât să ne afunde in greşeală". Prezenta ne înfătişează faptele ca
simptomatice pentru noua făptură în Hristos.
În această perspectivă, A. Kartahov vorbeşte cu multă putere
despre intelesul actual al unei teocraţii şi chiar al unei hristocrati/32. El
împleteşte sensul cel mai mesianic şi eshatologic cu sensul cel mai concret
istoric. Dar progresul nu se efectuează în linie dreaptă, căci pe
lângă evolutie mai există şi disolutie. Înfăptuirile istorice sunt relative.
Statul, spunea Soloviev, nu are ca scop să instaureze raiul, ci să
impiedice lumea ca să nu se transforme în infern. O atare viziune se
90. Philosophie du nom (în ruseşte), Y.M.C.i\. Press, 1953.
91. Sfântul Grigorie de Nisa, Comentani la Cîntarea cântâri/or, P.G., 44. 852 i\-8.
92. A. Kartahov, La reconstitution de la Sainte Russie (în ruseşte), Paris, 1956, p. 88.