Ortodoxia - Paul Evdokimov

RUGĂCIU~EA BISERICU 229
Practica isihastă cultivă această poartă strâmtă, experimentează
un timp de o calitate deosebită. Lăsând un interval mai lung intre expirare
şi inspirare se trăieşte într-un alt ritm, într-un alt timp25. Timpul
înseamnă în esenţă "uzură", iar Maestrul Eckhart menţionează că nu
este alt obstacol mai mare, în calea unirii cu Dumnezeu, decât timpul.
Or, în viziunea Păstorului lui Herma, Biserica este veşnic tânără,
căci timpul nu-i loveşte firea ei veşnic tânără. Calendarul sărbătorilor şi
al sfintilor valorifică în alt fel· orice fractiune a timpului, face din fiecare
fracţiune timp · sacru şi răspunde pe pământ nostalgiei noastre după
veşnicie.
3. Spaţiul sacru
Ceea ce este timpul pentru durată este spatiul pentru întindere.
Spatiul profan este supus legii exteriorităţii şi extrapunerii care coordonează
lucrurile şi obiectele existente şi schimbă pozitia unuia faţă de
altul, pe când spaţiul sacru nu se reduce la înfăpruirea unei unităţi a
coexistenţei simple, ci realizează "unitatea" în Hristos, este un spaţiu
consubstantial cu Hristos.
Când Mântuitorul spune femeii samarinence: "A sosit vremea când
voi nu vă veti mai închina Tatălui nici pe acest munte şi nici în
Ierusalim" {Ioan 8, 21), El vorbeşte despre Sine, ca despre locul sacru
omniprezent şi care desfiinţează caracterul de exclusivitate al oricărui
loc empiric. De atunci, oricine vine la biserică face un pelerinaj la locul
sfânt. Aceasta explică şi faptul că există o multime de locuri care-şi
păstrează înţelesul de centru, tocmai pentru că nu sunt nişte centre
geografice, ci sunt centre cosmice, situate nu pe linia orizontală, ci pe
cea verticală care uneşte orice punct cu lumea de dincolo. Astfel,
Biserica sfinţeşte pretutindeni untdelemnul, pâinea, vinul şi grâu!,
binecuvântându-le, iar la sărbătoarea înălţării Sfintei Cruci, o dată cu
binecuvântarea celor patru părţi ale lumii sfinţeşte toată lumea.
În aceste laturi se încrucişează toate nivelele: subteranul, pământul
şi cerul; Muntele cel sfânt este chipul lor, iar Arborele cosmic este
Pilonul central sau Scara26. Muntele Taborului, al cărui nume derivă
25. Yoghlnli subUniazcl influenta respiratie! asupra sufletului şi prin aceasta eKpliccl
uimitoarea tinerete a asceţilor~ in timpul noptii ei respiră numai a zecea parte din totalul
respiratiilor din timpul zilei; socotit! in ore, respiratia (care este uzură şi prin urmare
îmbătrânire) a 24 de ore nu reprezintă pentru un yoghin decât 12 ore de respiraţie. El
mănâncă o singură dată pe zi, pentru că ziua este de 12 ore, şi nu de 24 ore (A se
vedeaM. Eliade, /mages et Symboles, Paris, 1952, p. 112-113).
26. A se vedea H. de Lubac, Aspects du Bouddhisme, Paris, 1951; Mircea Eliade,
lmages et Symboles, Paris 1952; Van cler Leeuw, La Religion, Paris, 1948.