Ortodoxia - Paul Evdokimov

210 ORTODOXIA
de a transmite cuvântul primit de el comunităţii bisericeşti, iar interpretările
patristice şi liturgice ne arată că, dacă revelaţia a fost dată
odată pentru totdeauna, aceasta nu este nici o dată închisă in bogătia
conţinutului său şi trece prin receptivitatea creatoare a Bisericii.
Sfintele Scripturi .sunt forma. omenească a cuvântu1ui lui
Dumnezeu şi, în unitatea lor, se dovedesc teandrice. Numai nestorianismul
a despărtit Cuvântul lui Dumnezeu de cuvântul omenesc; iar numai
Cuvântul lui Dumnezeu singur sau cuvântul omenesc singur indică
monofizismul eretic. Biblia este cuvântul divino-uman. Omul nu ajunge
niciodată un medium; nici un fel de automatism spiritual nu are loc aici.
Pe lângă puritatea absolută a pasajelor dogmatice şi a inspiratiei generale
a tuturor textelor, este în mod legitim loc pentru preocupările
omeneşti, este şi prisma omenească, ceea ce justifică orice muncă
ştiinţifică asupra textului ca şi evolutia istorică a acestui efort.
Se poate vorbi şi de inspiratia citirilor. Biblia se adresează înainte
de toate inimii, organul înţelepciunii: "0, nepricepuţilor şi zăbavnici cu
inima ca să credeti toate câte au spus proorocii" (Luca 24, 25). Inima
include şi aspectul intelectual, dar îl depăşeşte, ceea ce permite ca la
fiecare nouă citire să descoperim un nivel nou de profunzime. Astfel,
interpretarea tipologică a Vechiului Testament în lumina celui Nou
ridică vălul neintelegerii şi aduce o viziune ciclică a mersului anagogic al
evenimentelor. Tot astfel, cel botezat trece prin întreaga curbă figurativă
a mântuirii şi trăieşte cu adevărat toate evenimentele biblice reproduse
în propria sa existentă. Cuvântul Domnului: "Cel ce are urechi de
auzit să audă!" - se referă tocmai la acest mod de a fi, inspirat din viata
sacramentală.
CAPITOLUL V
In dubiis libertas
Libertatea nelimitată este o notiune absurdă, iar "obiectivitatea
ştiinţifică" nu este decât un mit. Orice savant este o fiinţă vie însufletită
de pasiuni, ratiunea sa urmează simpatiile inimii sale şi orice ştiinţă îşi
are preferintele şi prejudecăţile sale. Teologia este culmea ştiintelor şi
ea are şi propriile ei premise.
Cu toate acestea, fidelitatea fără rezerve faţă de dogme şi acordul
ei cu libertatea de cercetare teologică este o normă metodologică fundamentală.
Ea trasează o frontieră care apără de orice idolatrie a omenescului
şi de orice automatism al dumnezeiescului.