Ortodoxia - Paul Evdokimov

1:--ITRODUCERE ISTORICĂ 31
chestiune de viată sau de moarte, pentru că este vorba de însăşi realitatea
legăturii dintre Dtunnezeu .şi om. Omul nu poate să aibă legătură
şi să coopereze cu esenta lui Dtunnezeu (căci ar fi Dtunnezeu, în acest
caz), iar pe de altă parte, orice legătură cu un element creat (har creat,
chiar dacă este numit supranatural) nu constituie o legătură cu
Dumnezeu. Omul intră în legătură reală cu cele dtunnezeie.şti, cu manifestările
lui Dwnnezeu în lume, ca in Taina euharistică: cei care au
primit o "lucrare" dumnezeiască au primit pe Dumnezeu întreg.
Legătura nu este nici de substanţă (ca în panteism), nici ipostatică
(numai cazul lui Hristos), ci este energetică, iar Dumnezeu este în
întregime prezent în energiile Sale. Dimpotrivă, la antipalami.şti,
îndumnezeirea, sau viziunea preafericită a esentei lui Dtunnezeu, este o
legătură "logică", mergând mână în mână cu determinismul cauza! .şi
cu demonstrarea ratională a existentei lui Dumnezeu61_
lntelectualismul rational constrânge pe Dumnezeu să stea la nivelul
inteligentei omeneşti. Setea euclidiană sau carteziană după claritatea
ratională face din această claritate ratională ceva absolut .şi o
înfăţişează ca pe un atribut al lui Dumnezeu, ca un loc teologic al
comuniunii. Aceasta este cunoaşterea catafatică, dusă la extrem, în
lipsa teologiei apofatice.
Palamismul este ortodox în conceptia sa mistică: mistica
"întunericului divin", a tenebrelor lui Dumnezeu, care nu sunt decât
irizările ltuninii Sale. De la cunoaşterea la nivelul omului, Duhul Sfânt
ne mută, prin participare, la cunoaşterea la nivelul lui Dumnezeu.
Aceasta constituie teognozia ioanică, adică conlocuirea Cuvântului în
noi şi iluminarea lăuntrică. Teognozia este fenomenul luminii dumnezeiesti
necreate. Experienta mistică ne-o arată, începând cu
infatisarea ei lăuntrică, ascunsă, până la strălucirea sa exterioară (nimburile
sfinţilor, lumina taborică sau cea a Învierii). care poate fi văzută
cu ochii trupeşti dar transfiguraU, deschişi de Duhul Sfânt. În adevăr.
schimbarea la fată a Domnului este, de fapt, după Palama62, schim­
[,area Apostolilor, a capacit1Hii lor momentane de a contempla
mărirea Domnului, ascunsă sub chenoza Sa. Această lumină sau slavă
a lui Dumnezeu este energia în care Dumnezeu Se află in întregime
prezent, iar vederea Sa constituie o adevărată contemplare "faţă către
fată", este "taina zilei a opta" .şi starea desăvâr.şită a îndumnezeirii.
61. Sinodul v~t::an defineşte foarte clar cunoaşterea sigură a lui Dumnezeu prin
rnllunea naturală. Ada, coL 255, la Denzinger, n. 1653. Şcoala lui Toma din Aquino nu
!frunoaşte existenta in sufletul omului a unei facultăti distincte de inteligenta care-i absolut
una singură. Dimpotrivă, pentru greci, vovc;, sălaşul chipului treimic şi "ochiul mintii"
~•11! cunoaşterea - adică intuitie absolut harlcă. Dacă ratia cunoaşte numai in lumina
t~llectdtă, JJiya vouc; este inspirată direct de Duhul Sfânt.
62. Home/ie sur la Trans/iguration, P.G., 151,433 B.