Ortodoxia - Paul Evdokimov

16 ORTODOXIA
dacă ambele sunt adevărate"10. Această afirmaţie a Sfântului Grigorie
Palama arată de ajuns coexistenta planurilor sau a diferitelor nivele ale
fiintei. Afirmaţiile aparent contradictorii {antinomiile) sunt adevărate,
fiecare trebuind să fie luată în intelesul său propriu, fără să o excludă
pe cealaltă. Adevărul nu este iraţional, căci el include toate aspectele
şi, printre altele, aspectul raţional, dar îl depăşeşte. Adevărul nu se formulează
niciodată "aceasta şi nu altceva", ci "aceasta şi altceva", adkă
el este o unitate transcendentă. El nu exclude decât greşeala, erezia,
care provine totdeauna dintr-o afirmaţie parţială, care se înfăţişează ca
adevăr absolut, iar această îngustare, adică greşita negare a plenitudinii,
ajunge în cele din urmă autonegare, neant.
4. Teandrismul, principiul echilibrului
Sufletul omenesc se purifkă prin apa botezului şi îşi dă seama că
moare ceva în el şi că se naşte altceva. Gândirea omenească partkipă la
gândirea lui Hristos. Fată de metoda istorkă a Antiohiei, care examinează
riguros şi clar litera, Biserka acordă prioritate şcolii din Alexandria, care
caută sensul ascuns, care descoperă spiritul, în Uteră. Ea purifică alegorismul
de unele excese (spre ex. origenismul), dar înlătură cu toată energia
orice antropomorfism conceptual, ca şi imanentismul etk. Esenta dogme~
spiritul său tainic rămân transcendente pentru om, ca şi Dumnezeu însuşi, iar
distanta infinită dintre Dumnezeu şi om, în conditia sa de "creatură", este întru
totul salvatoare. Cu toate acestea, există un paradox al creştinismului, în
echilibrul transcendentei totale a lui Dumnezeu în Sine - absconditus în esenta
Sa- ş! imanenta lui Dumnezeu proniator- Deus revelatus în energiile Sale, în
harullntrupilrii, unde Dumnezeu cel iubitor de oameni transcende propria Sa
transcendenţă. Este meritul sinoadelor că au respins dualismul nestorian (separaţia
intre ceea ce este dumnezeiesc şi omenesc), ca şi monofizismul
(numai firea dumnezeiască, dizolvând firea omenească), şi au statornicit astfel
teandrismul, temelia nezdruncinată a sinergismu/ui dintre lucrarea dumnezeiască
şi lucrarea omenească. Diofizismul şi dioteUsmul (acli:ă armonia dintre
cele două firi şi cele doqă vointe în Hristos) făuresc cheia de aur pentru
orke problemă teologică. ln adevăr, potrivit dogmei fundamentale de la
Calcedon 11, dumnezeiescul şi om enescu! sunt unite fără amestecare şi fără
separare, iar în acest schimb absolut tainic al însuşirilor12 ~ are originea
theosis \mdumnezeirea), scopul ultim al spiritualitătii ortodoxe.
10. P.G. 150, col. 1205.
11. Mansl: Col/. conci/. VII, col. 116. "Cel Unul-Născut se face cunoscut in cele
două firi neamestecate, neschimbate, neimpărtite şi nedespărtite": aaun;u~Cil