Ortodoxia - Paul Evdokimov

Capitolul 1
Premizele răsăritene ale teologiei patristice
Evenimentele politice de la sfârşitul secolului al V-lea au despărţit
Apusul de Răsărit. Imperiul roman a fost zdruncinat din temelii, dar în
acelaşi timp, în Răsărit, s-au consolidat marile centre culturale ca:
Alexandria, Antiohia, Constantinopol, Seleucia - Ctesifon. Din secolul
al V-lea înainte, Roma şi Bizanţul s-au găsit, vrând nevrând, în faţa
unor probleme diferite, o prăpastie s-a săpat intre tradiţiile locale,
cugetarea teologică s-a dezvoltat în alte climate sociale şi intelectuale.
Apusul s-a îmbibat adânc cu gândirea augustiniană (care nu a fost
niciodată cunoscută bine în Răsărit) şi, netinând seama de Scot
Erigena, cunoaşterea părinţilor răsăriteni descreşte. Abia în secolul al
Xli-lea a apărut cea dintâi traducere a operelor Sfântului Ioan
Damaschin.
Cu toate acestea, când spunem "tradiţia răsăriteană" sau "traditia
apuseană", ne dăm seama de lipsa de precizie şi de neajunsul formal al
acestui cuvânt care, azi, depăşeşte cu mult noţiunile pur geografice.
Tradiţiile bizantină, siriacă, greacă modernă, românească sau slavă nu
au contururi precise (chiar în zilele noastre, literaturile nestoriană, coptă,
iacobită, armeană, gregoriană sunt puţin studiate sau cunoscute).
În acelasi timp, se poate vorbi de unele "dominante"' care se
formează şi se impun în decursul mileniilor, se poate vorbi de sensul
sau chiar de instinctul Ortodoxiei răsăritene, cu toate că, in sânul
aceleiaşi comunităţi, coexistă tipuri reliefate in mod deosebit 1 .
1. În secolul al XVU-Iea, s-au văzut ortodocşi occidentallzanţi: Mitropolitul Petru
Movilă, lalinizant, sau Patriarhul Chiril Lucaris, calvinizant.
Noi zicem "răsăriteană" sau "greacă", gândindu-ne la linia generală patristică:
Sfântul lrineu, Clement Alexandrinul, Leonliu din Bizant, Sfântul Maxim, Sfântul Ioan
Damaschin, Sfântul Simeon Noul Teolog, Nicolae Cabasila, Sfântul Grigorie Palama;
pentru operele mânăstireşti: Sfântul Macarie Egipteanul, Evagrie, Sfântul Nil Sinaitul,
Marcu Eremitul, Diadoh al Foticeii (Centurii/e despre desăvârşirea duhovnicească),
Sfântul Ioan Scărarul (Scara raiu/w1, Scrisorile lui Varsanufie şi Ioan, călugări din
Mănăstirea Seridos; Ioan Moscu (Păşune duhovnicească). Centuriile lui Talasie, staret din
Silva; Catehezele lui !sac Niniviteanul, lmnele Sfântului Efrem Sirul; Teodor Studitul, Nil
din Sorsk, Paisie Velicicovschi, Sfântul Serafim din Sarov; in fine, operele sinoadelor,
traditia liturgică $i iconografică.