Ortodoxia - Paul Evdokimov

322 ORTODOXIA
afirmă că sensul primar sau scopul ultim al căsătoriei este iubirea conjugală,
această plinire a unităţii sotilor, care face din căsătorie o biserică
domestică. Evident, căsătoria este folositoare societăţii, totuşi,
valoarea sa specifică autonomă rămâne împărătească în ea însăşi.
Pseudo-Areopagitul scrie: "Atenienii numeau căsătoriatHoc;, căci ea îl
încoronează pe om pentru viată"282. Copiii aduc o calificare nouă,
aceea de paternitate şi maternitate, dar aceasta este o revărsare a
plinătăţii, care rămâne în ea însăşi. Chiar deosebirea sexuală, care
pătrunde întregul fiintei omeneşti şi depăşeşte de departe sexul propriu-zis,
îşi găseşte întreaga sa semnificatie independent de specie, căci
aceasta vine abia în al doilea rând.
Semnificaţia căsătoriei
Căderea in păcat a pervertit ontologia omenească, despărţind-o în
masculinitate rea şi feminitate rea, aruncându-i într-un veşnic du-te vino
de atractie şi repulsie. Separarea nu se efectuează între oameni şi
femei, ci în lăuntrul oricărei fiinte omeneşti şi creează o tensiune continuă,
care dă naştere la conflicte şi nevroze. Taina căsătoriei aduce
"harul paradiziac" şi uneşte inceputul cu sfârşitul. Acelaşi Sfânt Ioan
Hrisostom 1
marele doctor al căsătoriei, anuntă o idee profundă, confirmată
de psihiatria de azi: "Iubirea se naşte din castitate", dimpotrivă,
"pervertirea (adică destrăbălarea şi curiozitatea pornografică) vine din
insuficienta iubirif"283. Remediu! cel mai puternic "este iubirea - amor
magnus - care-i face pe oameni caşti"284.
Există un şir de texte scripturistice care nu este nicidecum întâmplător
şi care descoperă un strălucitor adevăr despre om, care
proiectează o lumină mare asupra destinului său.
Epistola către Evrei (2, 7) descrie măreţia omului nevinovat în zorii
vietii sale, cu aceste cuvinte: "cu mărire şi cu cinste /-ai încununat".
Apocalipsa se situează la cealaltă extremitate a existentei, la sfârşitul ei,
şi vesteşte că neamurile şi popoarele, în pragul noului Ierusalim, aduc
mărirea şi cinstea lor: omul nu ajunge la ţărmurile plinirii sale cu
mâinile goale, ci aduce darurile Duhului Sfânt. În fine, aceeaşi formulă
care a arătat făgăduiala iniţială şi împlinirea finală - Paradisul şi
Împărăţia - s-a statornicit ca formulă efectivă a Tainei căsătoriei; logodnicii
sunt încununaţi cu mărire şi cu cinste. Astfel, căsătoria se
înfăţişează ca un punct de joncţiune şi, în această slujire profetică, ca o
imagine a integrării veacului ce va să vie.
282. P.G. 3, 1184.
283. 1 Cor., Om. 33, 6.
284. Ibidem.