Ortodoxia - Paul Evdokimov

348 ORTODOXIA
în persoana lui Hristos, ne arată un scop pozitiv: în plenitudinea
împărătească a lui Hristos este recapitulată omenitatea. Opozitia exclusivă
a celor două împărăţii explică sfârşitul catastrofic25: mersul involutiv
către bilantul eonic.
Fără să se precizeze datele, numele şi epocile, se poate distinge în
istorie acest proces dublu: o lipsă de omenie din ce în ce mai adâncă şi,
pe de altă parte, predicarea evangheliei în lumea întreagă, cristaUzarea
unor eoni, care va face optiunea inevitabilă, sfinţenia într-o nouă formă
de martor-martir, ca şi convertirea poporului evreu. Avem toate
motivele să credem că unul din aceste două curente va fi încununat de
Hristos la venirea Sa, iar celălalt îşi va găsi sfârşitul în antihrist.
4. Biserica, comunitate eshatologtcă
În cea mai mare parte a ei, Biblia istoriseşte cronica poporului lui
Dumnezeu reunit în comunitate eclezială. Este demn de retinut un fapt
semnificativ: cuvântul comunitate sau adunare este folosit în Vechiul
Testament o singură dată, când se referă la jertfa mielului pascal (Ieşire
12, 6-11): "Toată adunarea primeşte porunca precisă şi care îi determină
şi modul de actiune: "Când îl veti mânca, să aveti mijlocul încins,
încălţăminte în picioare şi toiagul în mână; şi să-I mâncati în grabă; căci
sunt Paştele Domnului". Adunati în jurul cinei mesianice, cu fata la Mesia
care vine, aceasta este adunarea (comunitatea) pelerinilor veşnic pe drum.
''Timpul înviorării" a venit, dar atitudinea comunităţii noului lzrael rămâne
identică: "Noi nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va
să fie" (Evrei 13, 14). împăratul a venit, dar lmpărătia Sa va să vie.
În Hristos, istoria întreagă se îndreaptă spre Împărătia Sa.
Civilizaţia creştină încheie ciclul culturilor. Caracterul ei este antinomic.
Această civilizatie este, desigur, locul întrupărilor intelepciunii lui
Dumnezeu şi, în acelaşi timp, când a ajuns pe culmea sa cea mai înaltă
de cultură-cult, ea-l smulge pe om din orice statornicire în istorie şi-1
conduce, prin depăşiri progresive, spre eliberarea de sub stăpânirea
istoriei. "A avea ca cel ce nu are", "a lăsa pe cei morti să-şi îngroape
mortii". Aceasta înseamnă despărţirea bucuroasă a celui care urcă
Muntele cel sfânt. Este intelesul primar al privegherilor creştine: trebuia
să fii in picioare, treaz ca să-L întâmpini pe Domnul. Homo viator este
un călător care se hrăneşte cu pâinea euharistică.
25. Expresia este a lui W. Em, lilo5of rus care a conceput o teorie a progresului
catastrofic. Subiectul este absolut specific gândirli ruseşti (A se vedea: P. Evdokimov, Les
courants apoca/yptiques dans la pensle religieuse russe, in Foi et Vie. nr. 4. 1954; B.
Zenkovsky, L'eschatologie dans /a pensee russe, in La Table ronde, nr. 110, 1957).