Ortodoxia - Paul Evdokimov

172 ORTODOXIA
"Bisericilor", după chipul plural ului Euharistiilor. Scrisoarea către
creştinii din Smirna lămureşte: aşa cum in Euharistie Hristos este de
fată întreg, tot astfel, fiecare comunitate bisericească este plinătatea
absolută a TrupuluiJui Hristos; acolo unde este Iisus Hristos, acolo este
Biserica universală. In titlul Martiriului Sfântului Policarp stă scris: "Biserica
lui Dumnezeu care sălăşluieşte la Smirna, Bisericii lui Dumnezeu care
sălaşluieşte la Filomelion, către toate obştile lumii care apartin Sfintei
Biserici universale''. Universalitatea este natura proprie a oricărei
Biserici locale. locul in care aceasta se manifestă.
Deoarece Biserica este detinătoarea Adevărului dumnezeiesc, ei
trebuie să ne adresam ca să-i intelegem adevăratul sens, după Domnul
însuşi. Trupul nu se naşte printr-o reunire a membrelor, ci Biserica
naşte pe propriiiei copii in Hristos. Ea se adresează oricărui om, dar nu
depinde nici de numărul membrilor săi. nici de succesul aparent al
misiunilor sale. Mereu identică cu ea însăşi, chiar atunci când este
redusă la o ''mică rămăşită", ea-şi păstrează integritatea adevărului său
universal. Sfântul Maxim Mărturisitorul zicea monotelitilor: ~Chiar dacă
lumea toată (oi.koumene) s-ar împărtăşi cu voi, eu singur nu mă voi
împărtăşi". La cel dintâi sinod ecurnenic, Sfântul Atanasie exprimă
adevărul universal şi-i atrage pe toti Părintii Sinodului in universalitatea
Bisericii.
23. Structura smodală a Bisericii
Biserica, după minunata definitie a lui Homiakov, este "viata lui
Dumnezeu în oameni". Or, "nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine"
(Ioan 14, 6). Această propozitie nu exprimă nici un fel de exclusivitate
strâmtă, ci înseamnă că nu putem să-L cunoaştem pe Dumnezeu decât
ca o Comuniune a celor trei Persoane - Biserica absolută a Sfintei
Treimi. Nu poate cineva să ''vină la Tatăl" ca la o singură persoană.
făcând abstractie de celelalte două, ci vine la Tatăl in Fiul si prin
Sfântul Duh. Şi invers, Dumnezeu, în raporturile Sale cu lumea, nu Se
descoperă şi nu vorbeşte decât chipului Său: comunitate-Biserică unită
prin iubirea mutuală. ·
Aşa după cum sufletul pătrunde toate părtile fiintei, fără să poată
li localizat vreodată, tot aşa şi Dumnezeu, în raporturile Sale cu
oamenii, pătrunde totul, dar El nu este mai mult într-un patriarh decât
intr-un simplu credincios. Prezenţa Sa se află în calitatea iubitoare a
Trupului, in legătura iubirii care face dintr-o mulţime una în Hristos, iar
acest miracol al Filantropiei dumnezeieşti este la temelia structurii sinodale
a Ortodoxiei. Ea se opune radical oricărui egalitarism