Ortodoxia - Paul Evdokimov

A:IITROPOLOGIA 89
experimentală. Aceştia, în calitatea lor de terapeuti-practicanţi, au
·cunoscut adâncul sufletului omenesc şi nu au avut nevoie să mai înveţe
ceva despre amploarea păcătoşeniei (Sfântul Andrei Criteanul o
defineşte în celebrul său Canon astfel: omul se idolatrizează pe el
însuşi). Dar aceeaşi pătrundere în cutele adânci ale sufletului le-a dat o
cu totul altă cunoaştere imediată, căci ei văd făptura cea nouă
îmbrăcată în întregime cu forma dumnezeiască. "Chipul slavei Tale
celei negrăite sunt, deşi port ranele păcatelor" 162. "Între Dumnezeu şi
om există cea mai apropiată înrudire"163. Astfel, în acest laborator
antropologie al deşertului, se operează uimitoarea elaborare a vocaţiei
omului: ca şi economul necredincios din parabolă, omul foloseşte din
plin comoara iubirii dumnezeieşti ca "să-şi strângă comorile binelui" şi
"să zidească Împărăţia". Un artist lucrează asupra materiei din lumea
aceasta; pe când un sfânt îşi sculptează chipul său propriu şi îşi tese
întreaga-i fiinţă cu ll}mina dumnezeiască.
Omul are o pozitie unică în lume. El stă chiar la mijloc, între
lumea spirituală a îngerilor şi cea materială a naturii şi le înglobează pe
amândouă, în constitutia sa, lucru care atrage atentia Sfântului Grigorie
Palama în mod deosebit. Omul se deosebeşte de îngeri, prin faptul că
este o fiinţă după chipul întrupării; "natura sa spirituală" pură se întrupează
şi pătrunde întreaga fire cu energiile sale "viu-făcătoare". Un
înger este "o lumină secundară", un pur reflex, el este mesagerul şi slujitorul
valorilor spirituale. Omului, chip al Creatorului, îi este dat să facă
să răsară aceste valori din materia acestei lumi, să creeze sfinţenia şi să
fie izvorul acestei sfintenii. Omul nu reflectă lumina, ci devine
lumină 164, ajunge valoare spirituală, de aceea îl slujesc îngerii.
Porunca iniţială de a "cultiva" Edenul se deschide asupra perspectivelor
măreţe ale "culturii". Aceasta, prin diferentierile sale anagogice165, se
depăşeşte pe ea însăşi şi ajunge la cult, la liturghia cosmică, cântarea
neîntreruptă "a oricărui suflet viu": "Cânta-voi Domnului, cât voi trăi"
(Psalm 104, 33); cântare ce vine din plenitudinea umanului, preludiu
de aici, de pe pământ, al liturghiei cereşti. Sfântul Grigorie de Nisa
spune că omul este "o operă muzicală, un imn compus cu o iscusinţă
162. Troparulslujbei inmormântării.
163. Sfântul Macarie, Homi/ia XLV.
164. Dumnezeu - Lumina arhetipică - trece in om. Sfântul Grigorie de Nazianz,
Cuvântare despre Sfântul Botez, XV. Sfântul Grigorie de Nisa şi Sfântul Grigorie Palama
insistă asupra transmutării omului în lumină.
165. Ascendente.