Ortodoxia - Paul Evdokimov

182 ORTODOXIA
dragostea comunitară caracteriza entuziasmul înflăcărat al apostolatului.
"Hristos, zicea el, Şi-a vărsat scumpul Său sânge pentru mântuirea
tuturor oamenilor" şi "nu există vreun popor în care Domnul să nu fi
recunoscut pe unul din ai Săi". Unul dintre contemporanii săi zicea că
Macarie "este Evanghelia personificată, vie" şi prin aceasta descoperea
însuşi secretul strălucirii sale.
Misionarii aveau o metodă statornică: înălţau într-un anumit loc un
altar, o bisericută, şi începeau imediat viata liturgică, ceea ce punea pe
localnici de-a dreptul în prezenţa lui Dumnezeu. Cu o mare grijă de
chipul propriu al oricărui popor pe care-I evanghelizau, misionarii traduceau
Biblia şi cărtile liturgice în limba acestor popoare ca să
înlesnească tuturor să ia parte la dumnezeiasca slujbă şi să citească
Sfânta Scriptură. De multe ori erau nevoiti să inventeze alfabetul şi să
creeze limba literară, ceea ce dovedeşte o mare sensibilitate şi o
pătrundere plină de iubire în sufletul aproapelui. in toate arătau cel mai
mare respect pentru soarta şi libera alegere a fiecăruia.
Misionarii pătrundeau adânc în viata zilnică a localnicilor şi
construiau o comunitate în jurul centrului monastic. Îi botezau târziu de
tot, după ce-i treceau prin felurite încercări (Macarie credea pe bună
dreptate că aceasta era adevărata prietenie pentru persoana omenească
a pagânilor). Astfel de misionarism nu are în el nimic spectacular
şi este impotriva oricărei statistici a cifrelor. Sub această formă
plină de discretie, Ortodoxia a făcut totdeauna "misionarism''. La
sfârşitul secolului al XVII-lea, înainte de orice cucerire politică, o masă
de călugări şi de preoti misionari luaseră drumurile Siberiei, unde 37 de
mânăstiri se luptau cu islamismul şi budismul.
Cam pe la jumătatea secoluh}i al XIX-lea, academia din Cazan a
întemeiat o sectie misionară, tn care a creat catedre de limba
tătărească, arabă, mongolă şi calmucă. Pe durata unei jumătăti de
secol, comisia ei specială a publicat mai multe milioane de broşuri în
circa douăzeci de dialecte. Profesorul Nicolae llminsky (1822-1891)
care cunoştea perfect limbile orientale, a fost cel dintâi creştin care a
lucrat la academia islamică din Cairo. A tradus într-un chip remarcabil
cărti liturgice care au uşurat considerabil activitatea misionară printre
popoarele Rusiei orientale.
În 1865, Societatea misionară din Petersburg a coordonat şi a
finantat nenumăratele misiuni supuse autorităţii episcopilor locali.
Fiecare eparhie avea propriul său comitet misionar. În 1913,
Societatea număra 20.000 de membri, iar bugetul ei se ridica la mai
mult de un milion şi jumătate de ruble.
Misiunea din Urmiah se adresa nestorienilor din Persia şi din
Kurdistan, şi grupa până la 20.000 de credincioşi.