Ortodoxia - Paul Evdokimov

272 ORTODOXIA
ce se împărtăşeşte "se transformă în firea Împăratului" 123. După
Sfântul Ioan Hrisostom, aici nu este vorba de "arrhes", (arvună), ci de
flacăra iubirii dumnezeieşti prin părtăşie 124. Este intelesul tainic al
perihorezei. După lnochentie, episcop de Taurida: "Noi ne împărtăşim
cu Hristos, dar şi Hristos Se împărtăşeşte cu noi". Dumnezeu Se întrupează
în om şi omul se spiritualizează în Dumnezeu. Întrupării, adică
ominizării lui Dumnezeu, îi răspunde spiritualizarea, îndumnezeirea
omului. Iubirii Tatălui îi răspunde deja iubirea Fiului Omului, iar "noi ne
aducem aminte de Domnul" (memorialul liturgic) pentru că "El Îşi aduce
aminte de noi" (memoria divină). "Duhul şi Mireasa spun: Vino,
Doamne!". Acesta este intelesul suprem al epiclezei care duce la
7rV&ullanK6v yalloc;, la nuntile mistice ale lui Hristos cu orice suflet.
Nuntile mistice sunt înfăţişate astfel in icoana numită Deisis: Mielul
nupţial este între Mireasa-Biserică şi Paranymf, Prietenul Mirelui,
îngerii şi apostolii sunt nuntaşi şi martori125. Aşa cum zice Teodor din
Cir: "Consumând trupul Mielului şi sângele Său, noi intrăm în Kmvovia
(comuniune) nupţială"126.
• •
Liturghia creştină a împrumutat riturile existente, astfel că
adunarea Cuvântului, prima parte a liturghiei vine din cultul sinagoga!
de sâmbătă dimineata, când se citea Biblia, iar adunarea euharistică
corespunde cinei familiale de vineri seara sau mesei înfrătirii (Khavurah)
cu cupa binecuvântării. După cină, după multumire, avea loc o invocare,
adică chiar epicleza care se referea la venirea eshatologică a profetului
flie, la restaurarea impărătiei lui David, la reconstituirea templului
şi la întărirea tuturor în credinţă. 'EKKATJcria (Biserica) are aceeaşi
rădăcină cu verbul qahal in evreieşte, dar în Noul Testament adunarea
lui Iahve se schimbă în adunarea poporului lu! Dumnezeu unit in
Hristos. Adunarea este chemată de crainicii lmpăratului ceresc.
Apostolii-episcopi (l