Ortodoxia - Paul Evdokimov

CREDINŢA BISERICU 215
"apostol prin efractie", prin eveniment, dar totuşi recunoscut de
colegiul apostolle); pe lângă mijlocirea obişnuită, apare şi cea imprevizibilă,
a sfinţeniei şi a vietii mistice în care harul nu este organizat. Pe
lângă teologia dogmatică, există şi o teologie trăită a traditiei, pe lângă
structură există şi viată. Timpul Duhului Sfânt este timpul traditiei, tocmai
în această totalitate a iconomiei realizării lui Hristos între,, cu calificarea
esentială de a fi timp apostolic şi deschis al Parusiei. lnvătătura
este în acord cu euharistia, dar euharistia este de pe acum eonul viitor,
şi,prin această plinătate, ea este criteriul traditiei. Ea condamnă orice
stare sclerozată, de tip "rabinic'", orice instalare în istorie şi inspiră,
deschizând astfel istoria şi declanşând inaintarea ei spre eshaton. În
euharistie se actualizează timpul întrupării (Ioan 7, 39}, iar continuitatea
lui Hristos istoric se revarsa deja în slava venirii Sale.
Pe lângă "traditii" mai mult sau mal putin omeneşti, ex.istă Traditia
-adică transmiterea Prezentei lui Hristos- "plină de Treime"- Unicul in
multiplele Sale forme. Revelatia care ne-a fost dată o dată pentru totdeauna
ne este dată din nou de Biserică în orice moment al istoriei şi,
în felul acesta, există o continuitate neîntreruptă a unui act unic asigurat
de Paradosis (Predanie). Chiar în afara sinoadelor reunite, epicleza
sinodalitătii funcţionează permanent, pentru că este epicleza traditiei, a
vietii neîntrerupte a Bisericii. Unele din elementele sale (dogmele, cultul)
sunt deja normative, altele sunt gata sa intre în perspectiva reflexiunii
gândirii noastre şi în trecerea către receptare. Trupul credincioşilor
nu se grăbeşte să-şi manifeste acordul şi sa adeverească apostolicitatea
lor, aşteptând momentul pe care-I va hotări Duhul Sfânt.