Ortodoxia - Paul Evdokimov

RUGĂCIU:';EA BISERICU 319
Instituirea paradiziacă a căsătoriei
Instituirea căsătoriei în Rai este o veche traditie şi sigură. Domnul,
vorbind de căsătorie, S-a referit la Vechiul Testament: "nu ati citit
oare?" (Matei 19, 4 şi Efeseni 5, 31). "Fiul doar a confirmat ceea ce
Tatăl a instituit", zice Clement Alexandrinul şi cu aceasta enunţă ideea
fundamentală a harului paradiziac al căsătoriei: tij~ wu ya ~ou
x apt to~266. Dacă pentru el crearea omului este botezul, iubirea
primei pet:echi de oameni care "formează din ei un singur trup", este
Taina căsătoriei. Astfel nu este o simplă întâmplare dacă Biserica din
Rai îşi are începutul în căsătorie, plinirea conjugală a primei perechi, şi
dacă din bucuria celor căsătoriţi, de la nunta din Cana Galileii, a izvorât
cea dintâi arătare a Slavei lui Hristos, aşa cum arată evanghelia a
patra.
Clement Alexandrinul spune chiar mult mai mult: "Dumnezeu 1-a
creat pe om: bărbat şi femeie, omul este Hristos, iar femeia,
Biserica"267. Căsătoria ca chip arhetipic preexistă perechii, pentru că
Adam a fost creat după chipul lui Hristos, iar Eva după chipul Bisericii.
Sfântul Pavel va formula ceea ce este esential: "Taina aceasta mare
este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică" (Efeseni 5, 32). Astfel, căsătoria
îşi are originea dinainte de cădere, iar ritualul precizează: "nici păcatul
originar, nici potopul nu au stricat sfinţenia unirii conjugale". Sfântul
Efrem Sirul adaugă: "De la Adam până la Domnul, adevărata iubire
conjugală a fost o Taină desăvârşită"268, De aceea, după înţelepciunea
rabinică, harul s-a revărsat asupra păgânilor numai prin canalul iubirii
conjugale269.
Anamneza Paradisului, "harul paradiziac", umple de bucurie sufletul:
"Să ne bucurăm şi să ne veselim ... Fericiti cei chemaţi la cina nuntii
Mielului" (Apoc. 19, 7 şi 9). Deuteronomul (24, 5) ne aminteşte că
orice om căsătorit de curând este scutit de orice muncă "pentru a-şi
face fericită soţia". Ritualul căsătoriei este alcătuit în j urui bucuriei, dar
acesta, fidel profunzimii duhovniceşti a Tainei sale, îndrumează spre
adevărata sa inimă tainică. Ca să scoatem din această bucurie lumina
pe care o conţine, ea trebuie să se înalte şi să ajungă la bucuria martirilor,
mărturisitorilor, bucurie care nu străluceşte cu adevărat decât la
capătul dăruirii totale de sine. În lumina aceasta, putem presimţi intuitiv
că fără iubirea conjugală a celei dintâi perechi, chiar raiul aţ fi pierdut
ceva din această plinătate, pe care o purta în coapsele sale Intruparea,
şi n-ar mai fi fost Rai. Prin "memorialul" Tainei căsătoriei, iubirea face
266. Strom. Il!, 4; P.G. B, 1096.
267. [[Cor. XIV.
268. Comentarii la Efeseni, 532.
269. Zahar,!.