Ortodoxia - Paul Evdokimov

78 ORTODOXIA
persoana omenească. În felul acesta, ipostasa este modul personal,
unic, fără seamăn, al existentei teandrice a fiecărui creştin. Aceasta
constituie şi delimitarea mistică radicală, "suprafirească", între omul
vechi şi noua creatură. Dar in acest caz, orice analiză fenomenologică
trece la "transfenomenologie", ajungând la ceea ce este dincolo de
datul imediat: adică ajunge la sfintenie. Individul este o categorie biologică
şi sociologică, care aparţine în întregime naturii. Este o parte
dintr-un tot natural şi se desprinde de acest tot, printr-o opozitie, o
delimitare, o izolare. În starea sa naturală, prosopon-ul se confundă cu
individul, nu este decât o potentialitate a persoanei; iar atunci când se
realizează, el postulează trecerea sa la ipostasă. lpostasa este o categorie
spirituală, nu este o parte, ci contine în ea totul, ceea ce explică
şi capacitatea sa de enipostaziere.
Omul despre care se spune că este o personalitate puternică nu
prezintă decât un amestec deosebit al elementelor naturii, cu câteva
trăsături pronuntate, şi, cu toate trăsăturile sale pronunţate, produce
impresia de ceva ''tipic'', de "ceva pe care l-am mai văzut". Un mistic
impresionează prin chipul său unic în lume. prin lumina sa mereu
foarte personală, în sensul absolut. El nu a mai fost văzut niciodată mai
înainte.
5. Ubertatea
Teandrismul are o serie de implicatii şi printre cele dintâi sunt mai
ales cele relative la voinţă şi libertate. Dogma hristologică vede în
vointă o functie a naturii. Pentru aceasta, ascetismul îşi propune,
înainte de toate, ca omul să renunte la vointa proprie, să se elibereze
de orice constrângere care vine din sfera naturii. Dar tocmai în această
renuntare la vointa naturii se realizează libertatea, care tine de persoană,
ea eliberează persoana de orice limitare individuală şi_ naturală şi
o face "universală", extinsă la infinit, "atotcuprinzătoare". In cele din
urmă, persoana cu adevărat liberă tinde să cuprindă întreaga fire omenească,
după modelul Persoanei divine, care contine întreaga viată
trinitară, căci creştinismul, după Sfântul Grigorie de Nisa, este o "'imitare a
naturii lui Dumnezeu" liS iar scopul suprem al sfintilor nu e numai "să se
unească cu Sfânta Treime, ci să o exprime si să o imite în ei înşişi" 116.
Sfântul Grigorie de Nazianz117 spune: "Dumnezeu 1-a onorat pe
om, când i-a dat libertatea, ca binele să apartină personal celui care-I
115. De profesione christidna, P.G., 46, 244 C.
116. Sfântul Maxim, Ambigua, P.G., 91, 1196 B.
117. P.G., 36, 632 C.