Ortodoxia - Paul Evdokimov

l~TRODUCERE ISTORICA 29
ilor divine, care începe cu Sfântul Ioan Scărarul şi se dezvoltă la
Stetatos şi Sfântul Simeon Noul Teolog, îşi spune ultimul cuvânt prin
Sfântul Grigorie Palama. Chiar mai înainte de a-şi fi găsit centrul său în
Muntele Atos, isihasmul urcă până la începuturile monahismului56. Pe
lângă idealul cenobitic (regulile Sfântului Vasile şi ale Sfântului Teodor
Studitul), a existat întotdeauna şi forma cea mai veche şi cea mai
accentuată a contemplării pure şi a liniştii lăuntrice a anahoreţilor ...
Cele două forme se completează fără nici o împotrivire sau conflict,
căci sunt conforme cu tipul unic al călugărului şi izvorăsc din aceeaşi
spiritualitate. Cu toate acestea, mânăstirile mari, cu activitatea lor
socială şi cu economia lor din ce în ce mai dezvoltate, dau mai curând
sau mai târziu semne de secătuire a vietii mistice, pe care o păstrează
cu sfintenie numai eremitii isihaşti. Grigorie Sinaitul57 are o mare
însemnătate pentru că a reînnoit viata contemplativă, în Muntele Atos.
Este vorba de singurul scop al oricărei contemplatii, acela al integrităţii
spirituJujSB. .
Reacţia foarte violentă împotriva isihasmului, în tot secolul al
XN-lea, vine din sfera ortodoxă occidentalizată. In conflictul dintre
misticismul ortodox şi raţionalismul scolasticii apusene, este foarte semnificativ
antipalamismul unui Gregoras, Varlaam, Manuel Calecas,
Dimitrie Kidonitul şi al fratelui său Prohor. Varlaam urmează teologia
lui Toma de Aquino şi neagă deosebirea dintre fiinţa dumnezeiască şi
lucrările Sale (teza centrală a palamismului). Pentru el, au valoare
numai argumentele raţiunii, iar orice intelegere intuitivă de natură mistică
este declarată izvor de rătăcire; iluminarea lăuntrică este acuzată
chiar de materializarea lui Dumnezeu. În adevăr, Toma de Aquino
respinge învăţătura augustină a cunoaşterii prin iluminare dumnezeiască
şi prin intuiţie şi ridică raţiunea la rangul de singurul instrument
prin care să-L gândim pe Dumnezeu. Dimitrie Kidonitul, deşi
grec, în scrisoarea către prietenul său Caloferos, nu-şi ascunde entuziasmul
pentru "Summa Theologica" a lui Toma de Aquino: "Prin el
credinta noastră este înarmată cu toate dovezile posibile", iar fratele
său, Prohor, afirmă: "Cine cunoaşte înţelepciunea lui Dumnezeu,
cunoaşte esenta lui Dumnezeu"59. Aceasta ar însemna îndumnezeirea
cu ajutorul intelectualismului pur! Nu este vorba aici de un conflict între
cercurile filosofice, căci pe Aristotel şi Platon îi găsim în amândouă
părţile -, ci conflictul este mult mai adânc, este dogmatic. Conflictul
56. J. Bois, Les hesychastes avant le X/V-e siecle, in ''Echos d'Orient" 1901, t. V.
57. A se vedea istorisirea lui Nicodim Aghioritul in "Philocalie", Atena 1893, voi.
II, p. 242.
58. Aceasta este accesibilă chiar in conditiile vietii conjugale, după Palamas, P.G.,
150, 1056 A.
59. P.G., 151, 693-716.