Ortodoxia - Paul Evdokimov

228 ORTODOXIA
ziua a opta, Paştele săptămânal şi închipuie eternitatea (astfel, Sfântul
Vasile cel Mare notează că Duminica era oprită îngenuncherea, adică
tinuta de pocăintă, fiindcă în ziua de Duminică lumea este în
picioare24, în atitudine eshatologică, ca expresie a epectazei, în tensiune
pa rusia că).
Cei patruzeci de ani de deşert, cele patruzeci de zile de post al lui
Hristos, cele patruzeci de zile ale Postului mare sunt zile de aşteptare
înainte de a intra in "pământul făgăduintei"24bis. Astfel, timpul
Postului mare înfătişează pe scurt totalitatea istoriei, timpul aşteptării.
Dimpotrivă, cele cincizeci de zile dintre Paşti şi Rusalii sunt socotite
drept cele cincizeci de Duminici (acesta este şi motivul pentru care este
oprită îngenuncherea), adică timpul de bucurie, chipul veacului ce va să
vie, care de fapt a şi inceput.
Tot astfel. Crăciunul nu este numai o simplă ~rbătoare, ci "un
timp de sărbătoare", când lumina incepe să crească, crescit lux. Dacă
omul nu este îndreptat spre Răsărit după calendarul astronomic când e
timpul să semene şi să recolteze, calendarul bisericesc nu este nici el
îndreptat spre Răsărit, ci este el însuşi Răsăritul, adică timp orânduit.
Fiece An Nou este o istorie universală prescurtată, renăscută de orânduiala
liturgică, iar pe de altă parte fiecare zi este o feria, deschisă spre
veacul ce va să vie.
F. Cel ce se botează, atunci când e cufundat în apă, trece prin
potop, prin moartea timpului plin de păcate şi se naşte din nou pentru
timpul mântuirii. Rugăciunea la Taina mirungerii: "Fie ca să Te slujească
cu cuvântul şi cu fapta" ne arată pe omul smuls timpului pierzării şi
pecetluit cu darurile Duhului Sfânt, sfintit, însemnat, sortit pentru tot
timpul vietii sale timpului mântuirii. De aceea, aşa cum spune Sfântul
Ioan, cel care-L urmează pe Hristos nu vine la judecată (căci trecutul
istoric este desfiintat), iar cel ce mănâncă trupul lui Hristos are deja
viata veşnică, trăieşte in timpul sacru. Dimpotrivă, iadul nu poate fi
situat în timpul mântuirii, în veşnicie. Deoarece iadul este prin esentă
timpul negativ şi subiectiv, el nu are nici un loc ontologic în timpul
pozitiv şi universal al Împărăţiei lui Dumnezeu şi nu se poate da drept
conţinut al acestui timp.
G. Iosua, când a oprit soarele în loc, la trecerea prin apă, a rupt
nivelele timpului, a trecut în timpul mântuirii; căci "~trâmtă este poarta
şi îngustă calea care duce la Viaţă" (Matei 7, 14), înseamnă aceeaşi trecere
în timpul mântuirii.
24. Sfântul Vasile, De Spir. Sancto, 27; Canonul 19 al Sinodului de la Niceea;
totuşi, Origen mentionează: "Pentru cel desăvârşit, toate zilele sunt Duminică" (P.G., 11,
1549 0).
24 bis .. Putem aminti şi de credinta tradiţională In prezenţa pământească a
sufletelor celor morti, în cele patruzeci de zile dinainte de a intra în sferele cereşti.