Ortodoxia - Paul Evdokimov

298 ORTODOXIA
Duhul Sfânt este xa.văywv, atotsfânt, sfintenia ipostaziată, nu
prin însuşire, ci prin natura sa proprie. "El este calitatea sfinteniei dumnezeieşti",
precizează sfântul Chiril al Alexandriei, ceea ce face din El
însuşi principiul sfinţirii care atinge imediat făptura. Aceasta are toate
darurile de la Sfântul Duh (Sfântul Vasile). Duhul Sfânt este prezent în
mod substantial, în sufletul sfintit (Sfântul Chiril). Dătător, El vine în om
şi face din el "dar Tatălui". Lucrarea concepută de Tatăl, îndeplinită de
Fiul, eshr desăvârşită de Duhul. Duhul re-creează fiinta omenească şi o
face hristoforă, asemenea lui Hristos, pentru că El o face mai întâi
pnevmatoforă, înduhovnicită. Duhul este itytov (Sfânt) şi ~ooo1to\ov (de
Viată făcător), dar şi h~a.v-coptK6c;; cel care-L descoperă, Îl revelează
pe Tatăl şi pe Fiul şi ne uneşte cu El. Sfântul Chiril al Alexandriei vede
în aceasta harisma filiatiei dumnezeieşti 168. Duhul Sfânt transformă
sfintele Taine în nişte vase care captează şi apoi răspândesc efluviile
harului dumnezeiesc, aşa că Nicolae Cabasila, în tratatul său despre
Taine, a putut să parafrazeze astfel textul din Fapte 17, 28: "Prin
aceste semne sfinte noi trăim, ne mişcăm şi suntem169.
Simbolismul
Botezul este "baia veşniciei" şi prin aceasta, ava.ytVVIlcrtc;: transformarea
totală a fiintei omeneşti prin care plămada sa primeşte
adevăratul chip, chipul lui Dumnezeu. Aceasta este restaurarea fiintei
noastre adamice, recapitulată în Hristos prin lucrarea Sa de mântuire.
Moartea-îngropare şi Viata-Înviere ale lui Hristos sunt simbolurile
botezuJw170. Cuvântulj3a.7tt\~oo însemnează a afunda, a scufunda, iar
practica veche a Bisericii ne arată că singurul mod de a boteza era
afundarea171, iar Herma vorbeşte de "coborârea în apă"172.
Legătura foarte adâncă cu coborârea la iad173 dispare total din practica
botezului prin stropire. Taina botezului, însă, reproduce întreaga
curbă figurativă a mântuirii. Cufundarea triplă reprezintă cele trei zile
ale coborârii la iad174, ridicarea înseamnă întoarcerea la ziua cea fără
168. P.G. 33, 372, 445. Tot astfel Sfântul Atanasie: P.G. 25, 4 73.
169. A se vedea M. Lot-Borodine: La grace deifiante, des Sacraments d'apres
Nicolas Cabasilas, Tn 'Revue des Sciences philosophiques et theologiques", tome XXV,
1936.
170. Sfântul Chiril al Ierusalimului, P.G. 33, 444; Sfântul Vasile, P.G. 32, 129;
Sfântul Grigorie de Nyssa, P.G. 45, 85.
171. Didahiile 7. 1, 3. Se admiteau şi unele exceptii numai acolo unde lipsea apa;
sau in caz de boală sau in caz de necesitate urgentă.
172. Păstorul; IV, 3.
173. Sfântul Ioan Hrisostom, P.G. 61, 347.
174. A se vedea: D. O. Rousseau: "La descente aux enfers, fondement soterio/ogique
du baptlme chretien", in Melanges Jules Lebreton II, 273.