Ortodoxia - Paul Evdokimov

358 ORTODOXIA
2.Parusia
Înăltarea Domnului presupune Parusia. Hristos este acelaşi, dar nu
va mai exista kenoza: este venirea ca de fulger a lui Hristos în toată
Slava Sa, evidentă pentru toti. Nu se va mai putea să nu-L cunoaştem.
Venirea Sa aduce deja judecarea imediată a tuturor celor care se
îndoiesc; dar vederea Lui presupune schimbarea firii omului.
Evenimentele ultime, cataclismele sunt încă în istorie. Or, nu lumea
istorică va vedea parusia. Aceasta coincide cu schimbarea omului: "noi
toti vom fi schimbati" {1 Cor. 15, 51)- "noi, cei vii, care vom fi rămas,
vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în
văzduh" (1 Tes. 4, 17).
Învierea este universală şH atinge şi "pe cei ce zac în morminte"
(Ioan 5, 28). Unii o aşteaptă cu bucurie, alţii se tem şi aproape se opun
învierii. După Sfântul Pavel, există o energie a bobului de sămânţă pe
care Dumnezeu o înviază: "Se seamănă trup firesc şi înviază trup duhovnicesc"
- "îmbrăcat cu nemurirea" şi cu "chipul cel ceresc" {1 Corinteni
15, 44). Sufletul îşi regăseşte trupul său; dar care va fi forma, starea
exactă a trupului înviat, vârsta lui, acestea sunt tot atâtea întrebări fără
răspuns, căci ele privesc experienta transcendentă şi ne îndeamnă să
"o cinstim prin tăcere". Invierea este o ultimă supra-înălţare - U7tEp -
ii IVCilmo;, care scoate fiinta din măsura ei proprie. Mâna lui Dumnezeu
apucă prada şi o înalţă într-o dimensiune necunoscută 52 . Putem
spune cel mult că trupul înviat va înflori, se va deschide în plinirea sa
proprie, deşi va rămâne perfect identic cu sine însuşi.
Sfântul Grigorie de Nyssa53 vorbeşte de pecete, de forma trupului
care ne va permite să recunoaştem chipul cunoscut. Trupul va fi
asemănător cu trupul lui Hristos înviat; nu va avea nici o greutate, nici
o impenetrabiUtate54. Asceza, chiar din această viată, face să se treacă
treptat-treptat la starea de pre-înviere (Il Corinteni 3, 18). Sfântul Pavel
vorbeşte de arta de a-şi vedea '"chipul descoperit", iar judecata constă
în vederea întreagă a întregului om. Sfântul Isaac vorbeşte şi de o judecată
prin dragostea care arde: aceeaşi dragoste "devine suferinţă faţă
de cei condamnati şi bucurie fată de de cei prea fericiti". "Păcătoşii din
iad nu sunt lipsiţi de iubirea dumnezeiască"55, dar depărtarea de izvor,
52. Sfântul Grigorie de Nyssa, Contra Eunom., P.G. 45, 697 C.
53. De opif. horn . cap. 25·27.
54. Energia de respingere care face totul opac, de nepătruns, face loc singurel
energii d~ atracţie şi de întrepătrundere a tuturor şi a fiecăruia in parte (A se vedea VI.
Lossky: fnvierea trupească. in revista Pout, 1931 (in lb. rusă); in engleză, in Anglican
Theological Review, 1949).
55. Wensinck, XXVII, p. 136.