Ortodoxia - Paul Evdokimov

238 ORTODOXIA
4. Teologia expresiei
O mişcare identică de revelatie face din icoană o "evanghelie
vizuală", limba picturală a evangheliei. Afirmaţiei iconoclasmului: "Arta
figurilor nu-şi are temelie în economia mântuirii", dogma (o ros)
Sinodului al şaptelea răspunde astfel: "Cu cât credinciosul priveşte
icoanele, cu atât îşi aminteşte de Cel ce este reprezentat şi se sileşte
să-Limite. El îşi are respectul şi venerarea (prochineza- închinăciunea),
fără nici un fel de adorare Oatrie) propriu-zisă, care se cuvine numai lui
Dumnezeu" - "Vai celui care ar adora chipurile!"
Argumentul părinţilor este interesant: icoana este expresia,
asemănarea cu ceea ce există, pe când idolul este similitudinea cu ceea
ce nu există, este o fictiune, un simulacru55_ Cine idolatrizează o icoană
o distruge, pentru că a închide o persoană reprezentând-o pe o bucată
de lemn, acela o face idol şi ca atare face acea persoană inexistentă.
Icoana nu este deloc o întrupare, ea nu este nici chiar un loc, ci un
semn văzut al prezenţei strălucitoare nevăzute. "Chipul are numele
originalului, dar nu natura sa"56. Aşadar, într-o icoană nu găsim nici o
ontologie "înscrisă", nici mai cu seamă "circumscrisă" ci doar numele
zugrăvit şi în felul acesta confirmat in strălucirea sa cea mai reală, dar
absolut meta-spaţial. Spatiul pe care-I are icoana nu inchide nimic, ci
participă la prezenta dumnezeiască şi se sfinţeşte prin ea. Icoana nu
are o existentă proprie, ea numai ne conduce la fiintele înseşi. Ca să
recapitulăm gândirea patristică preliminară, putem spune: "icoana are
o functie pedagogică de învăţământ, ea ne aduce aminte mereu de
Dumnezeu şi aprinde în noi dorinta de a-L imită57. Aceste trei bunuri
principale răspund unei adevărate nevoi: "chiar cel ce este desăvârşit
are nevoie de chip, aşa cum are nevoie de carte pentru Evanghelie"58_
Iconoclasmul duce la negarea Bisericii văzute: "Dar mai presus de toate,
trupul şi sângele Domnului nu sunt oare materie?"59 Numai cu ajutorul
teologiei prezentei dumnezeieşti putem degaja ceea ce este esential în
icoană şi tocmai pe această temă Apusul părăseşte Răsăritul.
55. Teodor Studitul: P.G. 99, 180; 345. Tot astfel Teodoret: P.G. 80, 264.
56. Sinodul al şaptelea.
57. "Acolo unde raţiunea nu intelege cu ajutorul cuvântului, icoana il vine in ajutor"
(Patr. Nichifor, P.G. 100, 380 D). "Dacă un păgân iti cere să-i arăti credinta ta, du·lla
Biserică şi aşază-1 inaintea icoanelor" (Sfântul Ioan Damaschin, P.G. 95, 325 C). În line,
cel mai important lucru: "Cu ajutorul ochilor trupeşti care privesc icoana, viata mea
duhovnicească se afundă in misterul Întrupării" (Sfântul Ioan Damaschin; P.G. 96, 1360).
58. Teodor Studitul, P.G. 99, 1537.
59. Sfântul Ioan Damaschin; P. G. 94, 1300.