Ortodoxia - Paul Evdokimov

RUGĂCIUNEA BISERICH 263
5. Acţiunea dramatică9B
Liturghia este o taină care se desfăşoară pe scena sfântă a Bisericii
şi cuprinde in lucrarea ei toată adunarea credincioşilor. Ea este o
dramă in formă de dialog şi este condusă de preot, ajutat de un diacon,
trimisul lui Dumnezeu,şi de corul credincioşilor, xopoc;. În această
"slujbă publică" sau "cauză comună", poporul aduce darul său lui
Dumnezeu, iar Dumnezeu îl răsplăteşte cu harul Său şi cu prezenţa Sa.
Uşile iconostasului {catapetesmei) formează o barieră mobilă care
deschide diferitele trepte de urcuş la cele cereşti. Diaconul stă între
iconostas şi naos, ca un înger-trimis, şi vesteşte ceea ce se pregăteşte,
dirijează intreaga actiune liturgică comună, cântă dialogul liturgic, conduce
rugăciunea adunării şi orânduieşte tinuta tuturor şi a fiecăruia in parte.
Sensul psihologic şi estetic foarte rafinat se acordă cu continutul
spiritual, el este în aceeaşi cheie muzicală. Cântarea Sfânt, Sfânt ... ,
spre exemplu, arată momentul în care poporul se uneşte cu corul
îngerilor şi cântă imnul pe care l-a primit prin descoperire. Dacă mai
întâlnim şi alte repetări (spre exemplu Trisaghionul - Sfinte
Dumnezeule etc ...), acest imn, prin amploarea lui, este unic şi nu se
repetă. Tot aşa, putem constata sobrietatea cerută de liturghie; textul
din Samuel 3, 41: "Să înăltăm inimile noastre, cu mâinile spre
Dumnezeu care este în ceruri" este prescurtat astfel: "Sursum cord a",
~V()) crxGJ~EV tac; Kap8iac;. Acţiunea este grupată în jurul "intrărilor"
(cea mică şi cea mare, din timpul liturghiei) şi astfel creşte atentia şi
participarea noastră la liturghie. Textele (Il Regi 3, 25; III Regi 3, 7:
Fapte 13, 24; Luca 13, 24) se referă la importanta care s-a dat totdeauna
acestor intrări. Cel care ştie să intre şi să iasă "cu cinste" este în
stare să tină în propriile sale mâini soarta sa şi pe cea a lumii.
În întregul ei, liturghia este o reprezentare scenică a evenimentelor
biblice şi a existentei istorice a lui Hristos. Simbolismul sfânt este foarte
condensat, iar credincioşii sunt în acelaşi timp martori şi participanti la
această dramă liturgică. "Preotii ştiu că ceea ce se face în liturghie este
chipul episoadelor venirii Mântuitorului şi a iconomiei mântuirii"99.
"Întreaga mistagogie este ca o reprezentare a unui trup unic, adică a
vietii Mântuitorului, care pune sub privirile noastre, de la început până
98. K. Holl subliniază analogia dintre liturghia bizantină si drama antică (Die
Entstehung der Bilderwand in der Griechischen Kirche), Archiv flir Religionswiss., 1906,
5, XI, p. 365.
99. Teod. de Andida; P G. 140, 417.