Ortodoxia - Paul Evdokimov

CAPITOLUL l1l
Pro domo sua
Am ales înadins metoda descriptivă, strict obiectivă. Credinta
noastră ne învată că adevărul nu are nevoie de demonstrare, cu atât
mai putin de dovezi- căci evidenta sa ii ajunge. În fata tăgăduielilor sau
a atitudinii polemice violente, vedem cum critica se întoarce inevitabil
impotriva apologetilor simplişti, care se aseamănă cu prietenii lui Iov.
Dumnezeu a făcut din [ov, din această fiinţă care stânjeneşte si
derutează orice personalitate prea bine conturată, 1-a făcut, in înţelepciunea
Sa, solul Său.
Aparenta dezordine ortodoxă, care merge până acolo încât dă
impresia de anarhie, slăbirea frecventă a formelor sale empirice, posibilitatea
pe care o are orice teolog să facă şcoală aparte, toate acestea
sunt adevărate; dar universalismul ortodox, care pătrunde în sufletul
nostru- ca un izvor- şi prin care existăm şi trăim, este in această lume.
dar nu este din această !wne şi din cauza aceasta nu poate fi organizat,
obiectivat şi perfect formulat. Nu există nici un criteriu fonnal al ecumenicitătii
sinoadelor. dar sinoadele există şi indrumează toată viata
noastră, iar "puterea iubirii" nu are o fonnulă juridică, ci ea constituie
fundamentul harismatic al episcopatului. Noi sustinem şi vom sustine
până la ultima suflare a vietii noastre mesajul evanghelic al primatului
individualului şi al libertătii copiilor, asupra generalului abstract şi
asupra organizării. Aşa, de exemplu, cu riscul de a contrazice "litera".
fiindcă individualul nu poate fi sacrificat "ordinii" colective, "dezordinea"
divortului este ingăduită. Canoanele şi disciplina sunt in slujba dogmei.
Nu am putea să ne simtim la largul nostru, acasă, la Dumnezeu. dacă
totul ar fi reglementat in Biserică. Conceptia noastră euharistică despre
Biserică ne situează, local, pretutindeni in plinătatea sa şi creează
această libertate, in afară de orice principiu constrângător, centralizant
şi unificator. Dacă federalismul înseamnă democratizarea spiritului, universalismul
înclină inevitabil spre totalitarismul spiritual. "Adevărul organizat"
pentru obştea credincioşilor duce la nivelarea multimilor, spre a fi
invătate şi supuse. Dezordinea elitelor aduce suferinta, dar, fiindcă elita
este, evident, de ordine spirituală religioasă, salvează în acelaşi timp şi
existenta şi ce are unic în el orice chip wnan. Biserica este învătată de