Ortodoxia - Paul Evdokimov

CRI::OINŢA BISERICII 213
de interpretare şi de discernământ: Biserica se înfăţişează ca un sinod
perpetuat - risipit în timp şi spaţiu, dar convocat veşnic în actualitate -,
lucrând mereu să exprime Adevărul trăit în traditia sa. În această privintă.
gândirea Sfântului !rin eu asupra unanimitătii doctrinei şi cultului
îşi găseşte întreaga sa valoare: Biserica, deşi răspândită în lumea
întreagă, îşi păstrează predicarea apostolică "ca şi cum ar locui într-o
singură casă, ... ca şi cum ar avea un singur suflet... şi o singură
gură"46. Pentru Sfântul lrineu, traditia apostolică este vizibilă "în
iiecare biserică".
Tot astfel, frumoasa definitie a Actelor Sinodului din
Constantinopol din 553 proclamă: "Mărturisim că vom tine şi vom
propovădui credinta care a fost dată de la început de marele nostru
Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos Sfinţilor Apostoli si care,
prin aceştia, a fost propovăduită în lumea întreagă.
Aceasta e credinta pe care Sfintii Părinţi au mărturisit-o, au
învătat-o şi au transmis-o Bisericilor, iar noi o urmăm întru totul". Ceea
ce mărturisim şi transmitem îşi are Inceputul în Hristos şi poartă
pecetea originii dumnezeieşti, de aceea orice element al credintei se
referă şi se întemeiază pe Scriptură. Aceasta dă germeni care se dezvoltă
în traditie. Or, pentru a intelege şi interpreta corect "cuvintele
inspirate", trebuie să avem identica inspiratie a Duhului Sfânt, iar
aceasta este sarcina inerentă a Bisericii - Traditia vie. Trecutul bisericesc
nu anulează niciodată prezentul, ci-I inspiră să progreseze,
mentinându-se în contextul tradiţiei şi în norma sa lăuntrică: acordul
universalitătii în acelaşi Domn, în acelaşi Duh.
Într-un chip foarte paradoxal - datorită Martorului care rămâne -
traditia este un acord cu viitorul pe care îl găsim în trecut. "Duhul Sfânt
a grăit prin profeti", şi tocmai pe această dimensiune profetică a
Bisericii pe care El o aduce din trecut, din Hristos, vesteşte ce va fi în
viitor (Ioan 16, 15). Aceasta explică îndată că nu există nici un criteriu
Formal al traditiei.
Evanghelia vesteşte, din mijlocul acestei lumi, eonul veacului ce va
să vie şi,~deverind trecutul mesianic al lui Hristos, mărtllriseşte deja
prezenta lmpărătiei Lui. Biserica binevesteşte şi judecă, dar sarcina ei
este să convertească. iar ogorul misiunii sale este lumea întreagă şi istoria
în totalitatea ei. Ea dispune de învăţătură, dar şi de principii de
viată: euharistia şi Tainele. Duhul dătător de viaţă este, sub acest unghi,
Duhul Transmiterii. Odată cu "plecarea la Tatăl Său" Hristos Şi-a terminât
misiunea şi cu toate acestea El spune din nou: "voi veni, voi
46. Adv haereses: 1, 3. A -;e vedea şi D. Vdn Den Eynde, Les normes de
l'enseignement c:hretien dans la littinature patristique des trois premiers siecles, Louvain,
1933.