Ortodoxia - Paul Evdokimov

162 ORTODOXIA
pe Fiul, Îl arată, intr-un anumit fel Îl naşte (născut de la Duhul Sfânt şi
din Fecioara Maria) şi conduce totul la Hristos. Principiu activ, El este
"dătător de viaţă" şi "vistier al bunătătilor"; pentru ortodocşi, care nu
mai fac clasificările şi precizările scolastice ale diferitelor daruri ale
Duhului Sfânt, harul Duhului Sfânt lucrează participarea la energiile
indumnezeitoare.
Sufletul pnevmatofor şi hristificat devine hristofanie, intră în raport
personal cu Hristos. Aceasta nu înseamnă o retragere, o fugă în adâncul
sinelui propriu. Ascetul îşi pune paşii pe paşii lui Hristos - Îl
formează în el însuşi şi apoi se răstigneşte (o icoană din Muntele Atos
arată pe toţi monahii răstigniti)99. Nu trebuie să uităm accentul personal
pe care marii duhovnici il pun pe nuntile mistice ale sufletului.
Duhul Sfânt este în noi, ca noi să fim în Hristos, peştişorii în Peşte, fiii
in Fiul, plăcuţi Tatălui pentru că Biserica şi orice suflet a devenit
mireasa Mielului.
17. Aspectul mariologic al Bisericii
Pentru Părinţii bisericeşti, functia maternă a Bisericii constituie
această trecere absolut firească spre mariologie. Dacă Cuvântul în
intelesul Său obiectiv, care Se odihneşte în Sine însuşi este suficient,
insuficienta este în noi şi avem nevoie de protectia maternă, avem
nevoie să fim nişte copii pe genunchii Bisericii, ca să citim Cuvântul.
"Numele însuşi de Născătoare de Dumnezeu, Theotokos, Maica lui
Dumnezeu, contine întreaga taină a iconomiei'~ zice Sfântul Ioan
DamaschinlOO. Analogia dintre Eva, Maria şi Biserică îşi are izvorul la
Sfântul lrineulOl; iar de atunci, pentru Părinţi, Maria este Femeia
duşmancă a şarpelui, Femeia inveşmântată in Soare, locul intelepciunii
lui Dumnezeu în principiul său însuşi: integritatea şi castitatea fiintei.
"Nu există decât o singură Fecioară Mamă şi îmi place să o numesc
Biserică", zice Clement Alexandrinull02: "Maria, cea pururea
Fecioară, tt)v ityiav EKKÂ.TJ