Ortodoxia - Paul Evdokimov

1!\TRODUCERE ISTORICĂ 23
sunt scutiti de a mai respecta anumite reguli, în functie de activităţile pe
care le desfăşoară în lume; astfel, starea călugărească este normativă
pentru orice suflet, este mai presus de toate, coborârea Împărăţiei
cerurilor în adâncul inimii şi cutremurarea sufletului înaintea uşilor raiului.
8. Monahismul
Monahismul constituie cea mai bună cale de înţelegere a spiritualitătii
ortodoxe, pentru că el a avut un rol primordial în formarea acestei
spiritualităti. Monahismul ne aduce aminte imediat de numele
strălucite ale Sfântului Antonie (250-350)34, Sfântului Pahomie
(252-346), legate de Tebaida, leagănul atâtor maeştri duhovniceşti,
un deşert sterp, pârjolit, la care ne gândim cu oarecare teamă, dar
care a fost luminat de lumina lor. Aceşti celebri dascăli ai cunoaşterii
experimentale învăţau arta atât de delicată de a trăi conform poruncii
evanghelice.
Monahismul trebuie să fie inteles, înainte de. toate, ca revolta cea
mai radicală împotriva răului35, prin faptul că el spune cel mai categoric
"nu" oricărui compromis, oricărui conformism. Forţa sa
duhovnicească cere în mod imperios o renuntare curajoasă la formele
confuze ale acestei lumi şi crearea unei cetăti de călugări la marginea
acestei lumi; slujirea sa îngerească, nostalgia Împărăţiei cerurilor se
împotriveau caracterului prea deformat uman al Imperiului roman,
numtt, poate prea în grabă, creştin.
In timpul persecutiilor, martirii au dovedit credinta cea mai puternică,
iar Biserica îi venerează ca pe propriul ei suflet şi-i numeşte "răniţi
de iubirea lui Hristos". Martirul îl predică pe Hristos, ajungând
""privelişte" inaintea lui Dumnezeu şi a îngerilor. Origen spunea că vre­
~nea de pace este folositoare satanei, care fură Bisericii pe martirii săi.
In sufletul martirului, Hristos este prezent intr-un chip special. "'Veti
putea voi să beti paharul pe care Eu îl voi bea?" {Matei 20. 22). După
cuvântul acesta, martirul este potirul euharistic realizat printr-o viată
creştină, este "memorialul" pătimirii dus în fata Tatălui şi, prin aceasta,
o celebrar~ a nuntii Mielului. După cea mai veche traditie, martirul intră
imediat în lmpărătia cerurilor.
După concordatul care a instalat Biserica în istorie şi i-a dat statutul
său legal şi o existenţă paşnică, mărturia pe care martirii o
34. Studia anse/miana, Nr. 38, Roma, 1956.
35. Când Sfântul Antonie s-a retras in singurătatea deşertului, diavolii se plângeau:
""Ieşi din ţinutul nostru. nu ne mai rămâne loc". Cassian insista asupra dorintei ascetilor
de a lupta de-a dreptul cu diavolii: Coli. 18, 6; 7, 23. A se vedea K. Holl, Enthusiasmus
und Bussgewa/t beim griechischen Moenchtum, Leipzig, 1898.