Ortodoxia - Paul Evdokimov

96 ORTODOXIA
Sfântul Vasile, sunt legate prin "simpatie". Tot aşa şi Sfântul Maxim,
în Centurii/e sale, ne înfăţişează în mod poetic Erosul divin, care face
să apară cosmosul din haos 193.
Lumea, ca liturghie cosmică, se înaltă către Dumnezeu, iar
Dumnezeu Se îndreaptă către lume. Dar libertatea împărătească a acestei
întâlniri postulează în starea sa iniţială o perfectiune nestatornică.
2. Natura înainte de cădere
După teologia ortodoxă, harul este implicat chiar în actul creator.
Nici nu se poate concepe lipsa harului, căci aceasta ar insemna o alterare
distructivă a naturii, care echivalează cu a doua moarte din
Apocalipsă. Adevărul naturii este să fie supranatură, "supra" semnificând
deiformă şi teoforă chiar dintru începuturile sale. Când este
lovit, omul este lovit în esenţa sa după chipul lui Dumnezeu, iar acest
deitormism ontologic explică de ce harul este "co-narural" naturii şi
natura este conformă harului. Ele sunt complementare şi se
întrepătrund una pe cealaltă: în actul participării, una există in cealaltă,
··unul în celălalt, în Porumbelul desăvârşit" 194. Cu toate acestea, fericirea
paradiziacă nu era decât un germene tinzând la scopul ultim:
starea îndumnezeită. Ruptura liberă a comuniunii a adus după sine
secătuirea harului. Întruparea, însă, a restabilit ordinea şi a descoperit
principiul normativ al dumnezeiescului şi omenescului "nedespărtit şi
neamestecat". Aceasta permite Sfântului Maxim să definească astfel
scopul vietii: "Să unească prin iubire firea creată cu firea necreată, ca
prin agonisirea harului să se arate în unitate şi identitate" 195.
Omul a fost creat ca să conlucreze cu natura lui Dumnezeu
(spiraculum vitae), iar Dumnezeu, prin Întrupare, participă la natura
omenească. Deiformităţi.i omului îi răspunde omenitatea lui Dumnezeu.
Chipul lui Dumnezeu în om şi chipul omului în Dumnezeu înfătişează al
treilea termen care condiţionează în mod obiectiv întruparea, adică
posibilitatea ontologică a comuniunii celor două lumi. Hristos nu este
perfectus homo decât pentru faptul că firea Sa este "în mod natural" în
comuniune cu firea dumnezeiască, cu perfectus Deus. Bineînţeles că
"în mod natural" nu înseamnă "naturalism"; ceea ce este dumnezeiesc
nu este deloc firesc omului, căci intre dumnezeiesc şi omenesc este un
193 Ambigua, P G., 91, 1260 C.
194. Sfântul Grigorie de Nisa, /n Cant., 15.
195. Ambigua, P.G., 91, 1308 B.