Ortodoxia - Paul Evdokimov

92 ORTODOXIA
omeneşti să progreseze şi să ducă până la Ziua Domnului, în care
germenele ajunge la o maturizare finală.
"Scopul nu ar fi atins decât dacă în cele din urmă ar exista ceea ce
teoretic ar fi trebuit să existe la început, o umanitate dumnezeiască"173
Această cugetare a lui Bergson, de acord cu Biblia,
cere în mod corect să nu existe vreo ruptură ontologică: "lată, îl fac pe
cel din urmă ca şi pe cel dintâi" 174. Axioma revelaţiei biblice ne indică
o coincidenţă finală a lui ev tipxTj, in principio, a proiectului initial, cu
te/os, împlinirea sa. La origine, termenului initial de "fii ai celui
Prea-inalt" îi corespunde termenul final: 'Voi sunteti toţi dumnezei" (Ps.
82, 6). De la "pomul vietii" edenic, trecând prin sfânta Euharistie, ne
îndreptăm spre "masa neacoperită" a Împărăţiei (Apocalipsa 22, 1-2).
De la perfecţiunea inconştientă iniţială, ne îndreptăm spre perfecţiunea
conştientă, după chipul perfecţiunii Tatălui ceresc. Ontologia fiintelor
structurate "după chip", faptul că suntem creati potrivit neamului dumnezeiesc,
ne arată că avem un scop de îndeplinit: să devenim cu
adevărat sfinti, desăvârşiţi, dumnezei după har, participând la conditiile
vietii divine: ne muritori şi cinstiţi, "curaţi". Chipul, fundament obiectiv,
prin însăşi structura sa dinamică, cere asemănarea subiectivă, personală.
Germenele - " a fi fost creat după chip" - duce la această
deschidere: "a exista după chip".
Toţi Părinţii fac o deosebire precisă între chip şi asemănare, pe
care Sfântu!Ioan Damaschin o sintetizează astfel: După asemănare
"înseamnă asemănare în virtute"l75, în act. Tradiţia patristică este
foarte clară şi sigură: după cădere, chipul, în realitatea lui proprie,
rămâne neschimbat, dar, în privinta acţiunii, el este redus la o tăcere
ontologică. Astfel, prin distrugerea oricărei capacităţi de "asemănare",
chipul nu mai are nici un efect, devine absolut inaccesibil puterilor naturale
ale omului176. Chipul, fundament obiectiv, nu poate să se manifeste
şi să actioneze decât prin asemănarea subiectivă. Sfântul
Grigorie Palama precizează: "in fiinta noastră după chip, omul este
superior îngerilor, dar prin asemănare le este inferior, pentru că este
nestatornic ... după cădere, noi am lepădat asemănarea, dar n-am pierdut
fiintarea după chip" 177.
173. H. Bergson, Les deux sources de /a morale et de la religion, p. 253.
174. Scrisoarea lui Barnaba, VI. 13.
175. De fide orth. Il, 12.
176. De aceea, când şi-a pierdut asemănarea, omul a .dterat şi chipul (Sfântulloan
Damaschin, P.G., 96, 576-577).
177. P G, 150. 1148 B.