Ortodoxia - Paul Evdokimov

104 ORTODOXIA
cuvântul pierzător de suflete; curăţeşte-mă, spală-mă şi mă
îndreptează; întelepteşte-mă şi mă luminează; arată-mă locaş numai al
Duhului Tău şi să nu mai fiu sălaş păcatului, ci Ţie, casă, prin primirea
Împărtăşirii". "Omul se hristifică", "lutul primeşte demnitatea
împărătească ... se transformă in substanta împăratului"220_
Între viata sufletului in Hristos şi calea Tainelor este o strânsă
legătură221_ Iniţierea prin Botez şi ungerea cu Sfântul Mir se
desăvârşesc in Euharistie şi coincid cu nivelul cel mai înalt al demnităţii
mistice: cu teosis. Şi una şi .alta se luminează reciproc, înfăţişează
acelaşi eveniment, identic din punct de vedere mistic. Aici se
înfăptuieşte regula de aur a întregii gândiri patristice: "Dumnezeu Se
face om, ca omul să ajungă dumnezeu" şi cu aceasta ajungem in
miezul spiritualităţii ortodoxe. "Omul ajunge prin har ceea ce
Dumnezeu este prin fire"222.
Viata ascetică duce la teosis pe calea unei ascensiuni treptate,
urcând treptele "scării raiului". Dimpotrivă, viata sacramentală ne dă
harul imediat. Omilia Sfântului Ioan Hrisostom care se citeşte la utrenia
Sfintelor Paşti exprimă perfect acest nemăsurat belşug: "Intraţi toti
întru bucuria Domnului vostru: luati răsplata, cei dintâi ca şi cei de pe
urmă, bogatii şi săracii, bucurati-vă împreună; cei cumpătaţi, cei ce
v-ati lenevit, cinstiti această zi; cei care aţi postit şi cei care nu aţi postit,
azi bucuraţi-vă ... cina este gata; veniti toti la cină!". După acelaşi
autor223, in Euharistie Hristos "dizolvă în noi realitatea cerească a
220. Nicolae Cabasila, La Vie en Christ, Irad. de Broussaleux, p. 97.
221. N. Cabasilas îşi intitulează Tratatul despre Taine: Viata în Hristos.
222. În învăţătura Părinţilor despre indumnezeire, găsim un întreii temei: 1)
crearea omului după chipul lui Dumnezeu; 2) înfierea; 3) imitarea lui Dumnezeu şi a lui
Hristos. Afară de aceasfa, "părtăşia la firea dumnezeiască"(!/ Petru 1, 4), ca scop, şi faptul
că suntem "de neam dumnezeiesc" (fapte 17, 28), ca origine, condiţionează modul
existentei supraomeneşti teandrice. Clement Alexandrinul se referă la "voi sunt.etl toti
dumnezei, fiii celui .Prea·Înalt" (P .G., 8, 28 CA). Sfântul lrlneu pregăteşte teologia
Sfântului Atanasie. Sfântul Chiril vorbeşte de Duhul care ne face dumnezei, 9&onow\iv­
(P.G., 75, 1089 CD.), iar Dionisie Areopagitul înlocuieşte termenul aeoa'u; cu
llEwnoit]au;· Dumnezeu Se face om şi omul se indumnezeiesle; această idee o găsim
încă o dată la Sfântul Maxim (P.G., 91, 1113 BC.). Pentru el, intruparea şi indumnezeirea
sunt cele două fete ale acehliaşi mister. Sfântul Grigorie de Nazîanz găseşte o formulă frumoasă:
E>eo~ 8&t6~ ~v - "Dumnezeu in postura omenească" (P.G., 37, 690). Sfântul
Grigorie de Nisa, de acord cu traditia, subliniază cu toată puterea distanta ireductibilă,
oiuatt]~ia, intre chipul şi Arhetipul divin, deci absoluta neputintă a vreunui amestec.
223. Omilia /a 1 Cor., Sfântul Grigorie şi mai ales Sfântul Chiril al Alexandriei
insistă asupra tndumnezeirîi prin trupul tndumnezeit al Cuvântulul (P.G., 73, 577-580).
Asupra caracterului ontologic al lui teosis în Euharistie: Sfântul Simeon, P .G., CXX, 321-
327. Lumina taborică, după Sfântul Grigorie Palama, manifestă harul energiilor indumnezeitoare
(P.G., 154, 860-861).