Ortodoxia - Paul Evdokimov

RUGĂCIUNEA BISERIC!l 269
subiectiv ceea ce există obiectiv: pentru mântuirea sau pentru condamnarea
sa.
Prezenţa euharistică se supune poruncii "luati mâncati ...", ea este,
aşadar, în funcţie de consumare. Hristos este de fată şi Se dă celui care
se împărtăşeşte în momentul liturghiei (împărtăşirea celor bolnavi este
o prelungire a liturghiei, dar nu este nici o dată un act extraliturgic). Dacă
o icoană este locul unei prezente strălucitoare şi este venerată, darurile
ne aduc o prezenţă cerească-trupească numai ca să fie consumată.
8. Caracterul de jertfă al euharistiei
"Aici este adevărata jertfă"' ne vesteşte liturghia,iar proscomidia
114 reprezintă într-un chip foarte realist această jertfă, acest sacrificiu.
Timpul nici nu prezintă si nici nu aduce vreo dificultate. Cina
Domnului dată apostolilor înainte de răstignirea pe Cruce şi întreaga
euharistie actuală nu sunt decât aceeaşi Cină legată de Mielul jertfit
inainte de întemeierea lumii şi a timpului. Nu este vorba de ubicuitate -
de omniprezentă, pentru că Trupul ceresc, euharistic, este dincolo de
timp şi de spaţiu, el nu este peste tot şi totdeauna, ci poate să se arate
în orice loc şi în orice moment. Cea mai bună explicaţie ne-o dă
Nicolae Cabasila: ''Jertfirea, care trebuia în mod normal să aibă ca
subiect pâinea, din cauza prefacerii, se consideră că nu mai există în
pâine, care a dispărut, ci în trupul lui Iisus Hristos, în care s-a şi
prefăcut ... această jertfă nu se produce prin junghierea actuală a
Mielului, ci prin prefacerea pâinii in Mielul care a fost junghiat mai
dinainte. Prefacerea se repetă, dar Hristos însuşi nu se repetă, El este
unic şi acelaşi"' 115.
Deja Vechiul Testament şi păgânismul care practicau jertfa, ca o
preînchipuire a jertfei lui Hristos, identificarea cu victima oferită se
reaUza în actul consumării. Viaţa victimei trecea în cea a sacrificatorului
şi în a poporului. În identificarea euharistică, noi murim cu Hristos şi
înviem cu El. Hristos este victimă şi Mântuitor, El Se manifestă ca "victima
noastră". Deşi jertfa Sa proprie de ispăşire s-a săvârşit o dată pentru
totdeauna116 şi nu se mai reproduce în mod obiectiv, ea se realizează
în mod subiectiv pentru fiecare credincios care se împărtăşeşte, pentru
că este un singur trup11 7: "Sfinteşte-ne pre noi cum ai sfinţit de atâtea
114. Pregătirea darurilor Sfintei jertfe sau punerea inainte care precede Uturghia
propriu-zisă.
115. Explic. de la Divine Liturgie, cap. 32; P.G. 150, 440 0-441 A.
116. Sfântul Ioan Hrisostom, In Epist. ad Hebr.; Horn. 17, P.G. 63, 131.
117. Sfântul Chirii al Ierusalimului: Catech. myst., P.G. 33, 115-118. Sfântul Ioan
Hrisostom: P.G. 61, 361.