Ortodoxia - Paul Evdokimov

ANTROPOLOGIA 59
acestor atribute revelate, adică numai manifestărilor lui Dumnezeu în
lume. Această cunoaştere a lui Dumnezeu, prin actele sale, nu este cu
putinţă decât datorită revelaţiei şi suprimă de mai înainte orice
"expunere ratională", orice metodă logică deductivă, relativ la Fiinta
Sa inexprimabilă. Traducerea sa în universul conceptelor nu este
decât o expresie cifrată, o "apropiere plăsmuitoare"; realitatea pe care
o mărturiseşte această traducere este absolut originală, ireductibilă la
vreun sistem de gândire. Dimpotrivă, un "Dumnezeu logic", în care
principiul logic s-ar transforma în atribut, nu ar fi decât un idol fabricat.
Un nimb de tăcere este trasat de jur-împrejurul abisului lui
Dumnezeu.
Metoda catafatică operează cu afirmatia, dar definindu-L pe
Dumnezeu, dându-1 nume, ea Îl limitează şi-şi constituie propria sa
învăţătură ca o învăţătură incompletă, căci prin ea vede, "ca prin
oglindă, în chip întunecos, nedesăvârşit" (1 Corinteni 13, 12). Metoda
catafatică trebuie completată cu metoda apofatică, care operează cu
negaţii sau contrarii a tot ceea ce este în acest univers. Teologia pozitivă
nu este, în nici un chip, devalorizată, ci precizată temeinic, în
dimensiunea ei proprie şi în limitele sale. Teologia negativă ne
obişnuieşte cu distanta m'ântuitoare pe care n-o putem trece:
"Conceptele cugetării plăsmuiesc idolii lui Dumnezeu, zice Sfântul
Grigorie de Nisa, dar numai uimirea înţelege ceva"49. Uimirea, chiar
dacă este adevărată prin ea însăşi, totuşi este simptomatică pentru
acea atitudine justă, care se situează dincolo de orice cunoaştere, "dincolo
chiar de necunoaştere, până la cea mai înaltă culme a Scripturilor
mistice, acolo unde tainele simple, absolute şi ne stricăcioase ale teologi
ei se revelează, în întunericul cel prea luminos al liniştii"50.
Dimpotrivă, sensibilul şi conceptualul atenuează sensul ascuns şi ne
derutează în evaluarea lor exactă. Aceasta nu înseamnă însă agnosticism,
"căci, datorită chiar acestei necunoaşteri, noi cunoaştem dincolo
de orice gândire"51. Aici nu este vorba de incapacitatea omenească, ci
de adâncul de necercetat şi de necunoscut al esentei dumnezeieşti.
Obscuritatea inerentă credintei apără taina prezentei lui
Dumnezeu. Este o taină, căci, în mod paradoxal, cu cât Dumnezeu
este mai prezent, cu atât este mai ascuns, mai întunecat. "Întunericul
strălucitor" 5 2 este un mod de a exprima prezenta cea mai reală şi în
acelaşi timp cea mai insesizabilă, ba, mai mult, omul nu poate experia
49. De vita Moys., P G., 44, 377 B; In Cant., P G., 44, 1028 D.
50. Dionisie Areopagitul, Teologia mistică, P.G., 3, 1000.
51. Dionisie, TeoJ. mistică, P G., 3, 1001.
52. Sfântul Grigorie de Nisa, 1
De Vita Moys, P G., 44, 1001 B.