George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
— E departe de b[rba\i, ]l parodie Aglae. N-ai s[ la=i cas[
bun[, b[tr`neasc[, pe m`ini str[ine. At`t ]\i spun!
Mo= Costache nu ]ndr[zni s[ scoat[ nici un cuv`nt =i, c`nd
Otilia ]l ]ndemn[ din nou s[ se mute, c[ut[ s[ ias[ din
]ncurc[tur[ cu un:
— S[ vedem! S[ ne mai g`ndim. Nu e nici un zor!
Ostilitatea Aglaei se ]ndrept[ ]ncet, dar sigur =i ]n direc\ia
lui Felix, a=a cum prev[zuse Otilia. T`n[rul o constat[ ]n mici
lucruri, ]n aparen\[ ne]nsemnate. }nt`i nu mai fu rugat s[
preg[teasc[ pe Titi pentru corigen\[, fiind ]nlocuit cu St[nic[,
a c[rui pedagogie g[l[gioas[, plin[ de invective ]mpotriva
=colii, se dovedi mai pe placul lui Titi. Apoi v[zu c[ Aglae
avea un chip special de a-=i ar[ta invidia ]ntr-o privin\[ oarecare,
=i anume, t[g[duind cu autoritate c[ ceva se ]nt`mplase sau
se va ]nt`mpla.
— Ce faci, zisese ea lui Felix, cu un dispre\ inten\ionat,
pref[c`ndu-se c[ uitase planurile acestuia, nu-\i cau\i o
slujb[? Ca orfan, g[se=ti mai u=or. S[ ai =i dumneata un mic
rost ]n via\[.
— Urmez Facultatea de medicin[, vesti Felix jignit.
Aglae afect[ a nu-l lua ]n serios:
— A=, facultatea, asta e pentru b[ie\i de bani gata. }\i g[se=te
el, Costache, vreun rost pe undeva.
Felix se temu ca Aglae s[ nu ]nr`ureasc[ pe mo= Costache
=i ca acesta s[ nu fie cumva ]n stare s[-l ]mpiedice, m[car
ned`ndu-i cele trebuitoare. Dar mo= Costache, ca de obicei,
nu numai nu-l st`njeni, ci p[rea m`ndru de ]mprejurarea asta,
=i, mai t`rziu, primi pe colegii t`n[rului cu mimica lui
particular[, ]ns[ cu o des[v`r=it[ ]ng[duin\[. Numai c`nd
Felix avu trebuin\[ de bani pentru ]nscriere, mo= Costache se
f`st`ci, ]ntreb[ dac[ nu se poate mai t`rziu, sf[tui pe t`n[r s[
ia din alt[ parte, c[ g[se=te el pe urm[. Cum Felix nu avea
nici un „alt[ parte“, ]nf[\i=[ cazul Otiliei, care f[cu ceea ce
f[cuse =i alt[ dat[. Pretinse a avea ea o metod[ sigur[, merse
prin ora= =i aduse bani, cu sfatul de a nu pomeni nimic
nim[nui. Felix deveni, b[nuitor. Titi se ]nscrisese mai departe
107