George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
umerii hainelor. Pascalopol avea aerul s[ zic[: „numai eu =tiu
s[ iubesc, fiindc[ sufletul meu e vacant, fiindc[ eu n-am iubit
]nc[ pe nimeni“. Amintindu-=i ce-i spusese mo=ierul despre
trecutul lui, Felix p[trunse pentru ]nt`ia oar[, eliberat de
egoismul lui de t`n[r, mica tragedie a lui Pascalopol. Mo=ierul
suporta dificult[\ile unei familii mai mult dec`t mo= Costache,
]ns[ cu riscul de a fi plictisitor. Se expunea la situa\ii ca aceea
c`nd el, Felix, determinase pe Otilia s[ nu-l mai primeasc[.
Ce instincte nesatisf[cute ]mpingeau pe Pascalopol ]n aceast[
sl[biciune? Jum[tate b[nuitor, jum[tate plin de interes pentru
Pascalopol, Felix ]ntreb[:
— Din c`t v[ cunosc, mi-am dat seama c[ sunte\i afectuos,
c[ iubi\i copiii. De ce, atunci, m[car pentru asta, nu v-a\i
c[s[torit din nou?
Pascalopol privi pe Felix cu un z`mbet bl`nd, amar, ca =i
c`nd ar fi ghicit o curs[ din partea t`n[rului. }n chip de ap[rare,
Otilia ]l ]mbr[\i=[ de-a binelea, cu speteaza scaunului cu tot.
— Iubite domnule Felix, s[ vezi pentru ce nu. Sensibilitatea
exagerat[ e legat[ de unele neajunsuri. Un om sub\ire nu iube=te
numai copiii, ci un anume fel de copii, el ar vrea, bun[oar[,
copiii de la o anumit[ femeie, pe care o iube=te, =i ar avea sil[
de al\ii. Aglae iube=te copiii ei f[r[ discern[m`nt, de=i sunt ai
lui Simion, pe care ]l dispre\uie=te. Vezi c[ dragostea fin[ e
selectiv[. Cu temperamentul meu, cu educa\ia mea, eu mi-am
f[cut ]n cap un anume tip de copil pe care l-a= iubi. Cred c[
unui om de v`rsta mea o s[-i ]ng[dui\i s[ fie sincer =i s[
m[rturiseasc[ cum c[ i-ar fi pl[cut o fat[ ca domni=oara Otilia.
Dac[ prin c[s[torie a= c[p[ta-o acum pe domni=oara Otilia,
dar mare, fiindc[ nu am timp s[ mai a=tept, m-a= c[s[tori. }ns[
cum nu se poate, =i domni=oara Otilia e n[scut[, profit =i eu de
ocazie =i-i ar[t =i eu micile mele paternit[\i de om ratat ]n
via\a familial[. +i dumneata mi-e=ti simpatic, adaug[ mo=ierul,
v[z`ndu-l pe Felix cam posac.
}ns[ Felix era ]ntunecat dintr-o obscur[ gelozie. Nu-i
pl[ceau demonstra\iile acestea de simpatie fa\[ de Otilia,
nici m[car sub forma paternit[\ii. Se temea c[, ]n fond,
343