George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
Otilia spusese despre Simion c[ fusese ]n tinere\e un om
aventuros. Felix trebui s[ recunoasc[ sincer c[, dac[ ceilal\i
n-ar fi afirmat c[ Simion se purta a=a totdeauna, ar fi jurat c[
nu e ]n toate min\ile. Aceast[ idee ]ncepu s[-l preocupe. Se
d[du repede jos din pat, cu picioarele goale, =i scoase din
dulapul lavoarului un morman de fascicole cu cursul de
psihiatrie al profesorului care-l remarcase. Nu era obligat s[
urmeze acest curs, totu=i ]l frecventase =i-=i cump[rase coalele
litografiate. }ncepu sa citeasc[ lec\iile din prim[var[, tocmai
acelea ]n care se aflau elementele pe care le c[uta, =i o ipotez[
]ncepu s[ i se contureze. Avu satisfac\ii de detectiv. Se culc[
t`rziu dup[ miezul nop\ii, r[pus de emo\iile zilei, =i se de=tept[
abia la pr`nz, c`nd soarele era sus pe cer. Peste noapte visase
c[ f[cuse cu Otilia ceea ce i se ]nt`mplase cu Georgeta =i fu
profund m`hnit. I se p[rea c[ profanase o imagine sf`nt[. Se
sp[l[ ostentativ cu ap[ rece, ]ncerc[ s[ ]n[bu=e toate emana\iile
r[ut[cioase ale visului. S[ mearg[ ]n ora=, nu mai era vreme.
Se d[du jos ]n curte, s[ se plimbe. Abia atunci ]=i aduse aminte
de Simion.
— Cum ]i mai este b[tr`nului? ]ntreb[ el pe Marina.
— Eh, b[tr`nul! zise aceasta, dispre\uitoare. Ai mai v[zut
dumneata drac mort? Uite-l, b[tr`nul se plimb[ prin curte.
Felix r[mase ]nm[rmurit. Arunc[ ochii peste gard =i ]ntr-adev[r
z[ri pe Simion, care se plimba cu m`inile la spate =i cu capul ]n
p[m`nt, foarte agitat. Crezu de cuviin\[ s[ treac[ dincolo, s[ se
intereseze de s[n[tatea lui. Simion ]l v[zu =i s[ri spre el cu
agilit[\i de felin[.
— Ai v[zut? zise el, s-a ]nt`mplat o mare minune! Mort am
fost =i-am ]nviat.
— }ntr-adev[r, observ[ Felix, e=ti foarte bine!
}n realitate, b[tr`nul, cu fa\a supt[ =i cu p[rul foarte albit,
avea o privire fanatic[, de-o fixitate sup[r[toare. Vorbele p[rur[,
totu=i, t`n[rului rezonabile. Dar b[tr`nul continu[ ]ntr-un chip
cam sibilinic:
— Am ]nviat din nou. Asta nu s-a mai ]nt`mplat de o mie nou[
sute zece ani. Am s[-\i spun o tain[ mare, ssst! s[ nu ne-o omoare
cineva, am s[-\i spun o tain[ mare, anume cine sunt eu...
231