George Calinescu- Enigma Otiliei.pdf

Enigma Otiliei
— Fugi de-acolo, cu doctorul, \ip[ Aglae, ce-i mai trebuie
doctor, acum?
— S[ fii s[n[toas[, complet[ St[nic[, dup[ al doilea atac
e bun de ]ngropat. Nu vede\i c-a murit? Dumnezeu s[-l ierte!
+i se ]nchin[, foarte evlavios.
— Aduce\i o lum`nare, frate, s[ fie cre=tine=te. Mo= Costache
dezmin\i, prin gemete, decesul, spre v[dita dezam[gire a celor
de fa\[. St[nic[, mai ]n =oapt[, se sim\i ]ndatorat s[ dea speran\e:
— Orice-ar fi, nu scap[, mi-a spus mie doctorul.
— Mai bine s[-l ia Dumnezeu, fu Aglae de p[rere, dec`t
s[-l chinuiasc[ =i pe el cu vreo paralizie =i s[ ne chinuiasc[
=i pe noi.
}n vremea aceasta, Otilia alergase pe poart[ afar[ =i avusese
norocul s[ g[seasc[ ]nc[ sania cu care venise, fiindc[ birjarul
se d[duse jos s[ cure\e re\eaua de z[pad[ cu o m[turic[.
— Alearg[ repede, strig[ Otilia.
Birjarul d[du un plesnet biciului =i sania alunec[ nebune=te,
umpl`nd toat[ strada de veselia zurg[l[ilor. Otilia, ]ns[, era
nemi=cat[, cu ochii pierdu\i ]n gol.
Felix aduse pu\in[ z[pad[ =i o puse pe capul b[tr`nului,
de=i =tia c[ e inutil. Mai degrab[, ar fi trebuit s[-l dezbrace,
dar =tia c[ b[tr`nul avea bani cu el =i nu voia s[-l tr[deze.
St[nic[ propuse totu=i dezbr[carea:
— Trebuia s[-i scoatem hainele, s[ r[sufle, oric`t, suntem
datori s[ facem ce putem.
+i se repezi singur la mo= Costache s[-i trag[ haina. Acesta
scoase un morm[it grozav, sem[n`nd a r[cnet, care ]i
]nsp[im`nt[ pe to\i, =i str`nse m`inile =i mai solid peste
abdomen.
— Parc[ l-ar durea p`ntecele! observ[ St[nic[, privind cu
aten\ie. („E ceva la mijloc!“ ]=i zise el.)
— S[ fi\i cu ochii ]n patru, comand[ Aglae, s[ nu piar[ un
ac din cas[. Noaptea asta st[m aici, c[ n-o fi foc.
Foarte repede sosi Pascalopol cu doctorul =i cu Otilia.
— Ce mai caut[ =i [=tia?! =opti Aglae, c[tre fetele ei,
]nciudat[.
453